Portret de toamnă

Portret de toamnă

E un freamăt de pădure, sau doar ploaia a lovit
Ușuratică și rece, geamul dinspre răsărit?
Iată-i, fug cu mic cu mare, gâzele și urșii bruni
Să se ascundă în frunzișuri, și-n bârloguri de aluni!

Nucii, încă stau de veghe, sprâncenați de bruma albă
Hotărâți, să mai trimită, cerului încă o jalbă.
Iar pe fondul de rugină, ale frunzelor de afară
S-a închegat, ca într-o rană, roua pentru prima oară.

Trec căruțe cu porumbi, secerați ca de obuze
Către vămi, se îndreaptă cârduri, de cocori să-și ceară scuze,
Și-ntr-un ritm de propagandă, la apel ne cheamă timpul
Să intrăm cu dreptul față, salutând și anotimpul.

Câtă vară și cât soare, se ascund în altă lume!
Câte toamne se vor strânge, în hambarul din volume?
Dar și toamna, e o fată, ce-o iubesc cu ochii dulci
Mirosind a gem și struguri, cu cercei din cuib de cuci!

Și zâmbind de pe o creangă, în hăinuţa sa gălbuie
Se ascunde în nor de ceață, pentru o vreme o gutuie!

Viorel Balcan Valentin 10 octombrie 2018