Pomul neroditor

Tu, pom rotat şi falnic cu umbră-nşelătoare,
frunzişul tău e verde,dar nici o roadă n-are.
La cei flămânzi şi însetaţi ce poposesc sub tine,
umbrirea ta deşartă de foame nu le ţine;
tot goi şi fără vlagă pornesc în pribegie,
mai însetaţi şi dornici să afle Pâinea Vie !

Tu,pom rotat şi falnic ce nu aduci rodire,
cu frunzele pictate să ducă-n rătăcire;
-capcană aruncată la margine de drum-,
să-ncânte trecătorii cu veacul de acum !-,
cât timp mai crezi că încă tu nu vei fi tăiat
şi aruncat în flăcări ca pomul cel uscat?!...

E-aproape secerişul şi Grădinarul vine...
Măcar de n-ai abate pe trecători la tine
Din drumul care urcă şi trece peste vreme,
ducând spre veşnicia chemărilor supreme
ce-ncep de la Golgota,cu Cel Crucificat,
al Cărui Sânge Veşnic şi azi spală de păcat !

Dar umbra ta-i otravă – ţi-e tată cel viclean –
Şi seva ta-i păcatul ce-nşeală an de an
Şi-aduce atâtea patimi şi-atâta vrăjmăşie,
ca să desprindă omul de-a cerului vecie.
Dar iată,Domnul Slavei – Cel mai presus de fire –
Ţi-a pregătit sfârşitul la-a doua Lui venire !