Pogoară Doamne!

Pogoară, Doamne!

Pogoară, Doamne, undă sfântă,
Asupra celor ce te cântă,
Te cheamă-n rugăciunea lor,
In cântece de slavă-n cor!

Alină gândurile lor, trăirea,
Şi dă-le binecuvântarea,
Trimite heruvimi cu harpă,
Obstacole pe cale surpă!

Si fă cu-a Ta putere, Doamne,
Să fie pace printre stele
Şi pe pământ şi în adâncuri,
La fel cum este sus în ceruri!

Şi pune, Doamne, stavile
Puhoaielor ce vin la vale,
Cu milă înspre noi să treacă,
Doar apa ploilor curată!

Fă, Doamne, să rodească bobul,
Ce l-a sădit în brazdă omul!
Stropit e cu sudoarea frunţii
Ca tinerii de rouă-n ziua nunţii!

Si-apoi, dă rod de bucurie
În inimă izvor de apă vie,
Cu harul Tău atins să crească
În cugete şi pacea să domnească,

Să înălţăm noi cântece de dor
Cu drag să Te slăvim în cor,
S-ajungă la tronu-Ţi rafale
Din ruga cântării din vale!

Căci ne e versul liră monocordă,
E muzica din suflet ce se-acordă,
In mii de cânturi spre hotare
A patriei de dincolo de zare!


20.05.2008