Poetul

Poetul

Nimeni nu se naşte, un veritabil poet
Dar treptat, prin rimele puse versului,
El îşi consolidează, categoric şi încet
Cu răbdare, timpul prielnic culesului.

De s-ar naşte cineva, cu dar de poet
Atunci cugetând, prin strofele poeziei,
El şi-ar pune propriul său autoportret
Rod al cugetării, prin spiritul fanteziei.

Nimeni ce scrie nu-i un adevărat poet
Când retrospectiv el priveşte în urmă
La tot ce a scris cugetând prin regret,
Când criticii toţi, gândirea-i o scurmă.

De ar fi cineva prin excelenţă un poet
Stăpân pe fond şi formă, rimă şi vers,
Atunci el ar fi ca un adevărat proclet
Prin avântul poemelor sale de neşters.

Nimeni nu s-a iscat vreodată ca poet
În sunet de surle şi glasuri de trâmbiţi,
Ci s-a afirmat singur model get-beget
Însemnându-se, printre primii favoriţi.

Pentru cel care urcă şi creşte ca poet
Şi versul şi rima aşezate în stil frumos,
Îi readuce în minte, bucurie şi zâmbet
Că semenilor săi, le poate fi de folos.

Acel, ce-i considerat scriitor, ca poet
Completează, prin aportul său istoria,
Pentrucă poezia e viaţa pusă-n suflet
Ce urcă pe culmi, reprezentând gloria.

Cel mai remarcabil, şi mai mare poet,
De nu recunoaşte că-n puterea Divină,
E sursa continuă de a scrie fără preget
Atunci versul său, în balanţă se-nclină.

Flavius Laurian Duverna
09 mai 2009