POEMUL TINERETII

POEMUL TINEREŢII

Aş dori să-ntorc şi timpul înspre-al tinereţii vreme,
Ca să-L cânt cu drag pe Domnul în octave şi poeme.
Şi aşa cu reverenţă să-nalţ ode, melodii,
Care vor vibra sublim în frumoase rapsodii.

Inima de dor să-mi cânte tot poemul pentru El,
Ca şi viată-ntreagă-mi fie o comoară din Betel.
Să-mi glorific Salvatorul înălţându-I stihuri sfinte,
Pentr-ai dedica ofrande dintr-o dragoste fierbinte.

Domnului, ce stă în slavă, eu îi cânt melodios,
Şi-I compun poeme sfinte într-un duh elogios;
În Isus mi-am găsit rostul din întregul lui răspuns,
El fiindu-mi revelat pe Golgota sus străpuns.

Lui adânc mă-nchin solemn cu aleasă preţuire,
Pentru tot ce El îmi dă să păşesc în nemurire.
Din iubire fără seamăn El pe cruce-a fost urcat,
De aceea vreau să-I cânt în sonet versificat.

Astfel, construiesc din rime, aşezând cuvinte-n vers,
Fiindcă ştiu că e Stăpânul pe întregul Univers.
Şi acum ce vârsta-mi tinde spre-nserarea-n timp a vieţii,
Liniştit eu stau şi-I cant, tot poemul tinereţii.
Amin.