POEM PENTRU VRĂJMAŞUL MEU

POEM PENTRU VRĂJMAŞUL MEU
21.03.2010 (2 Samuel 1:1-16)


În lacrimi stau la capul tău
Şi te-ngrijesc în boală,
Te văd rănit şi stins – ţi-e greu…
Şi faţa ţi-e de smoală.

La pragul morţii ai ajuns,
Învins de-o mare vină:
Tu, pe Isus nu L-ai pătruns
În Rugăciuni de milă…

A fost o vreme când, noi doi,
În cruntă vrăjmăşie,
Ne-am luat la trântă în noroi
Şi-n vorbe grele-o mie…

Tu nu m-ai vrut în umbra ta
Şi m-ai privit cu ură,
Invidia şi pofta rea
Le-ai mestecat în gură.

Eu, om cu frică de Hristos,
Dar om - deci tot cu vină,
Am stat pitit şi-s păcătos
Că nu te-am luat de mână…

Vrăjmaş, şi aprig, şi gelos,
De-ai fost - e a ta vină,
Dar eu nu te-am dus la Hristos
Şi azi ne plâng de milă…

Vrăjmaş ţi-am fost şi-mi pare rău,
Târzie-i tânguirea -
Iubirea era darul meu
Şi-am aşteptat pieirea.

Mă iartă, azi, vrăjmaşul meu,
Cel Judecat de Tată,
Că nu te-am dus la Dumnezeu
Şi-aveam în har răsplată…
N-am fost un om desăvârşit
Şi nici mai bun ca tine,
Am amânat pân’ la sfârşit
A noastră mântuire.

Tu pleci din viaţa-mi ca vrăjmaş
Iar eu, rămân în jale…
Mă iartă, Doamne, că sunt laş
Şi-am vrut a mea dreptate…

Când te-am iubit, tu m-ai lovit
Şi-n pumn mi-ai strâns cuvântul,
Azi, ai plecat nemântuit
Şi-ţi strâng în pumni pământul…

Ca David stau şi te jelesc
Şi lacrimi se usucă
Pe Saul - uns dumnezeiesc,
Viteaz căzut sub stâncă…

Căci Dumnezeu când ne-a vorbit,
Un timp a dat la toate.
Şi prin Isus ne-a mântuit!
Sunt pregătit de moarte?
AMIN.