Podul

S-a construit candva un pod,
Un pod sa lege doua sate.
Iar la deschidere – norod,
Se-nveseleau batrani si plozi... pe saturate.

Discursuri, muzica, onor,
Intr-un cuvant – o sarbatoare.
Ce pod! ! ! Se minunau in cor
In timp ce asterneau de zor, ... pe el covoare.

Dar n-a durat decat putin.
O saptamana. Poate doua,
Iar podul cel de laude plin,
In sate a fost uitat deplin, ... in amandoua.

Treceau ce-i drept pe el destui,
Pe jos, cu carul ori cu turme,
Caci omu-si are treaba lui.
Dar sa le pese, nimanui!... doar urme, urme...

Si bietul pod rabda tacut
Sa-l calce lumea in picioare.
Dar daca el ar fi putut,
Ar fi strigat, s-ar fi zbatut... spunand ca-l doare!

Nu pentru ca il calca toti.
E pod, si trebuie s-o faca.
De vor. . cu pasul, ori pe roti,
Dar un cuvant macar nu poti rosti sa-i placa?

Sarmanul pod! El nu stia
Ca sarbatorile- s putine.
Si-atunci cand lumea se-aduna
Nu pentru el se-nveselea, ci pentru sine!

De esti cumva vreun lucrator uitat,
Sa nu te pierzi cu firea.
Tu esti un pod, esti podul lor,
La indemana tuturor...
Dar lauda-i pentru popor.
A ta-i slujirea!