Podul

Podul

Era pe înserat, în zi de primăvară,
Începuse a păli a soarelui lumină,
Cursul din zi spre noapte, îşi urma.
Ai hotărât atunci să faci un pod
Peste pârâul care apa-şi curge,
Prin poarta casei noastre, trece.
O trecere uşoară să-nlesneşti,
Pe podul ce-ai să construieşti,
Spre-a visurilor noastre casă.
A mai trecut apoi o vreme,
De astă-dată-n răsărit de soare,
In fapt ai început a pune, în vară,
Ce ai gândit în astă-primăvară.
Am înţeles aşa, că tu îmi dăruieşti,
Podul pe care ai să-l construieşti!
***
Si ca în alte dăţi, să nu rămân datoare,
Eu m-am gândit la rându-mi, să suspend
Din inimă spre inima-ţi, să întind
O punte care seamănă cu podul.
La talpa ei să-mi zidesc dorul,
Să te învăluie în zi şi noapte,
Spre inima ce-n piept îţi bate.
Să-armez totul cu bune gânduri,
Pilonii din scripturi, în rânduri
Vor sta la temelie, să-l susţină,
Credinţa şi Speranţa, mână-n mână.
Iar cărămizile iubirii, roşii,
Arse în focul pasiunii netrecute,
Drept zidărie la imensele arcade.
In drumul tău să nu te rătăceşti,
Calea ce trebuie, uşor să o găseşti,
Din loc în loc, presar mărgărintare
Drept parapet, pe laterale!
Rup liniştea-mi şi ţi-o trimit agale,
Ca inima-ţi de piatră să străpungă,
In mii de bucăţele să o spargă,
Pe pod, spre Domnul, în sus să curgă.
In drumul ei să prindă rugă,
Răbdarea, bunătatea şi iubirea,
Si mai presus de toate pacea.
Toate împreună lucrarea Domnului,
In noi să-nceapă să zidească,
Cu ajutorul lor, să ne desăvârşească.
***
Apoi pe podul construit cu trudă,
Mâinile-n rugă să-mpletim,
Si Domnului să nu uităm să mulţumim,
Că ne-a-ndreptat aicea jos să construim,
Un pod care în cer s-a prelungit.
Tu cu sudoarea frunţii tale l-ai stropit,
Cu lacrimile mele în şuvoi s-a contopit,
Si împreună-am construit un pod,
Din suflet către suflet a pornit,
Pe mai departe,
Pe noi şi malurile apei le-a unit.

20.07.2007