PODOABELE INTERIOARE

La o nuntă sunt podoabe, dar mai mult pe din afară.
Pentru Domnul nostru este podoaba interioară.
Fiinţa spirituală nu este la suprafață,
Ci în duhul nostru tainic a primit din ceruri viață.

Să-ngrijim podoaba noastră, în crez și-n asemănare,
Cu Isus, Domnul vieții, al iubirii veșnic soare.
Caracterul nu se trece cum s-ar ofili o floare
Căci prin el zidim destinul pentru viața viitoare.

Mulțumirea sufletească este fără îndoială
O podoabă prețioasă în a Duhului Sfânt școală.
Tot ce facem prin iubire, prin credință jertfitoare
Ne aduce multă pace și lumină pe cărare.

Când lucrăm cu mâini curate în relații cu oricine,
Ne împodobim ființa pentru Domnul care vine.
Când dăm semne de-oboseală și ne-amenință minciuna,
Înălțăm doar Adevărul și răbdăm întotdeauna.

Agresivul ce conspiră să câștige, să înșele,
Care seamănă-ndoiala și e pus mereu pe rele
N-are sorți de vreo izbândă, de victorii cu păcatul.
Ci el este, dimpotrivă, victima ce-o știe satul.

Să ne pregătim de Nunta Mirelui nostru Isus,
Cu podoaba cea frumoasă care ne va duce sus.
Chiar când vin necazuri grele, să ne bucurăm mereu
Că suntem amici statornici cu Fiul lui Dumnezeu.

El ne știe pregătirea și ne-asistă ne-ncetat
Să fim gata la Răpirea Fiului de Împărat.
Nu vom fi văzuți de lume, nici 'nălțați în văzul ei,
Când zbura-vom către slavă ca un stol de porumbei.

Sus pe norul slavei sfinte Domnul ne va-mbrățișa
Fericiţi întotdeauna noi în cer cu El vom sta.
Ne-or privi cu-așa uimire sfinții toți și îngerii
Că suntem teferi acolo toți din Valea Plângerii.

Cât mai este pân-atuncea? Eu nu știu ca să vă spun.
Însă știu că Domnul vine și El este-atât de bun.
Deci, să fim toți în alertă ca și-n vremea de război
Și să nu uităm o clipă că Isus este cu noi.