Pocăință ușă albă

Pocăință ușă albă
autor. Diana (G. U)

Pocăință ușă albă, numai înspre fericiri,
Unde sunt astăzi aceia, ce vor deveni martiri,
Unde este slujitorul, care trebuie să stea,
Jos la cruce în slujire, căci azi nu mai este-așa.

Unde e sinceritatea, căci amvonul e-mbrăcat,
Cu mândrie pocăință, nu mai e ca altădat,
Nu mai este el altarul, unde Dumnezeu striga,
Este azi o scenă plină, de artiști... nu-n voia Sa.

Unde-i trupul care-i una, de ce azi sunt mici și mari,
Cei ce-s slabi... loviți întruna, ei sunt de acei ce-s tari,
Cel ce duce mare luptă, prigonit este mereu,
De acei fără de milă, ce nu-l au pe Dumnezeu.

De ce este viclenie, de ce sfânt Emanuel,
Este calea către ceruri... fiecare pentru el,
De ce este Doamne ură, slujitori fără slujiri,
Plini numai de-amărăciune, cu trufașele priviri.

De-ar veni Domnul la noapte, oare cum El te-ar găsi,
Tu cel ce citești acuma, unde oare vei sfârși? ,
Cercetează-te îndată, ai zidit? ... sau dărâmat? ,
Ce-ai făcut pentru acela, ce în luptă a cedat.

I-ai pus tu balsam pe rană, sau lovit a fost mai rău,
De-a ta gură, de-a ta faptă, când și-a spus el oful său,
I-ai întins tu oare mâna, sau în vale tu l-ai dus,
Cu-a ta bârfă care este, ea urâtă de Isus.

Ce-ai făcut pentru-acel suflet, ajutor ce ți-a cerut? ,
Dar pentru acela care, el în tine a crezut,
Și și-a spus a lui durere, oful... și-apăsarea sa,
Ce-ai făcut... gândește bine, și începe-a repara.

Căci Isus până la capăt, a rămas neprihănit,
Fără de păcat sau pată, a fost Domnul răstignit,
Fii ca El în toate care, pe pământ le întâlnești,
Nu uita... cere-ți iertare, chiar de-acum... să te grăbești.
Amin