Pocăința

Pocăința este darul,
cel oferă Dumnezeu,
Prin lucrarea de la cruce,
când murea în chinul greu.

Omul cel mai sfânt din lume,
Care a trăit vreodată,
A fost țintuit în cuie,
Să plătească vina toată.

Tot păcatul omenirii,
La purtat urcând calvarul,
Să cunoască generații,
Cât de mare este harul.

Pentru ori și ce făptură,
Pentru orice generații,
Pentru cei ce nu sunt încă,
Pot intra și ei în grații.

Câtă vreme încă Duhul,
Mai convinge de păcate,
Ușa este tot deschisă,
Cum a zis Isus în Carte.

Nici un popă nici un preot,
Nuci vreun sfânt canonizat,
Nu au cum să dirijeze,
Harul care ni sa dat.

Căci a Lui e Mântuirea,
Dumnezeu așa a zis!
Domnul să ne dea lumina,
Să facem cum este scris.

Cine vrea să facă bani,
Sau să facă mulți adepți,
Care mulg de la sărmani,
Nu sunt oameni înțelepți.

Căci va fi o judecată,
Când harul va fi luat,
Și atuncea fiecare,
Socoteală au de dat.

Deci cât încă mai e har,
Să ne pocăim cu toți,
Căci Isus revine iar,
Și vom învia din morți.

Amin.