Pocăința

Cât de minunată este adunarea lui Hristos,
Dar acea de dinainte, ce era doar cu folos,
Cea de azi este frumoasă, colorată în culori,
Plină de modernizare, și a lumii reci valori.

Prima luptă-i la amvoane, să îl aibă toți doresc,
Din experiența vieții, mulți la el astăzi vorbesc,
Teologi de-naltă clasă, care arat-al lor habar,
Însă este doar predată, biblia... fără de har.

Evanghelizarea este, un program ce-i aranjat,
Se botează și aceia, plini ce sunt chiar de păcat,
Casele de adunare, cu mulțimi azi s-au umplut,
Numai doi sau trei pe Domnul, sunt cei ce l-au cunoscut.

Cântă-n ele cântăreții, pe tonalități acum,
Cu pantofi de lac ei calcă, pe-un covor întins pe drum,
Au o taxă căci greoaie-i deplasarea pentru ei,
Cântă dar ei cântă astăzi, doar pe euro... nu lei.

Predicatori cu renume, predică de pe hârtii,
Îmbrăcați la patru ace spun de dragostea dintâi,
Însă nu cobor l-acela, ce suspină în necaz,
Lacrimile să îi șteargă, de pe-un obosit obraz.

Nu coboară unde lupta, este poate una grea,
Căci patroni de oi sunt astăzi, să miroase nu ar vrea,
Cum miroase lâna oii, astăzi au ei angajați,
Păstoresc mai multe turme, căci ei sunt cei învățați.

Și ne întrebam... dar oare, unde-i harul ce era,
Când în rugăciuni aprinse, Duhul sfânt se cobora,
Unde-s lacrimile multe, ce șiroaie doar curgeau,
Când în jurul sobei calde-acei creștini se adunau.

Unde este vindecarea, ce pe loc ea se făcea,
Unde este rugaciunea-n care Dumnezeu lucra,
Unde este cercetarea, de ce azi nu sunt minuni,
De ce musca se aude, când suntem la rugăciuni.

O Isuse... Domnul vieții, știm de bunătatea Ta,
Știm că Tu și azi iertare, a ne da ai mai putea,
Iartă-ne te rog mândria, lăcomia după bani,
Că te-am dat pe Tine-afară, și-alergăm ca niște fani.

Iartă-ne și nepăsarea, modul nostru de a fi,
Că de lumea rea Isuse, nu ne poți deosebi,
Fă Tu astăzi o trezire, nu de mâine Dumnezeu,
Poate fi târziu de mâine, și ne-nghite acel rău.

Cum era mai înainte, fa să fie și acum,
Căci Isuse pocăința, e la capătul de drum,
Cum e azi e spre pierzare, înspre moarte ne-ndreptăm,
Ia-ți Tu locul cel de cinste, la picioare noi să-ți stăm.