Poate că ne vom mai întâlni!

Timpul trece, anii zboară.
viața noastră incet se scurge.
Un nou drum stăm să parcurgem unde ne-om duce, nu știm, e taină.
Căci nu ni-e dat ca să cunoaștem, viitorul ce ne stă în fâță, căci viața noastră cea pribeagă doar Dumnezeu o știe întreagă.
Noi acum călătorim pe acest pământ ce într-o zii nu v-a mai fii, va arde.
Noi nu avem controlul asupra vieții noastre, căci de ne-am dat Lui Dumnezeu El e călăuză-n toate.
Pe pământ ne este dat să fim lumini și să iubim pe orice suflet întâlnim și să fim sare in toate.
Căci chiar de Dumnezeu ne-a pus, într-un loc anume, este ca să fiim supuși de al său glas și de-a Sa voie.
Căci și în trecut noi in Scripturii vedem cum Domnul conducea mereu pe sfinții săi prooroci unde El dorea.
De aceea, să fim gata mereu să spunem DA lui Dumnezeu și unde ne trimite El noi să fim gata să plecăm.
Lăsând în urma noastră mereu parfumul sfintei învieri ce cu noi purtăm.
Oameni, clipe, ce-am trăit, frații pe care i-am iubit să îi purtăm în rugăciuni. .
Și Domnului să îi mulțumim pentru tot ce am trăit, pentru încercări, prigoane chiar și pentru bunăstare, căci Domnul știe ce-i mai bine pentru noi in orice vreme, el ne vrea sa fim mereu alaturi de harul Său!