Ploaia tarzie

PLOAIA TÂRZIE



Sunt o floare în pãmânt uscat si pustiu,

Mã uit spre cer din zori si pânã târziu,

Când glasul vântului nu este prietenos,

Când soarele din desert este dusmãnos.



Lacrimile de rouã demult s-au uscat,

Suspine multe, petalele au adunat,

De la capãtul lumii, Te strig pe Tine,

Pãrinte, Pãrinte, ai milã de mine!



Trimite-mi un strop din ploaia Ta din cer,

Ai milã de mine, Pãrinte, sã nu pier!

Ai mai dat Tu ploaie, în zori, în pustiu,

Trimite si- acum, când este târziu!



Un vuiet puternic rãsunã în noapte,

Este a Domnului sfânt mare oaste,

E ploaia de aur, ploaia de Duh Sfânt,

Mãrire si slavã, Doamne, eu Îti cânt!