Ploaia de Lumină

Pe culme sus, pe Aarat
Pe lemnul crucii blestemat

Sus pe catarg la asfinţit
Stă ecce homo răstignit.

Dar este semn că printre nori
Vin porumbeii călători

Cu-o frunza de măslin în cioc
Şi-n aripi flăcări lungi de foc.

Semn bun pe cer de curcubeu
Trimis de bunul Dumnezeu.

Pe barca neagră de catran
Priveşte Noe cerul van

Şi-aşteapta lumea să învie
Din spuma mării argintie.

Dar omul nu este o meduză
Şi nici cenuşa de sub spuză.

Omul e flacară divină
Trup rupt din raza de lumină

Când se pogoara-n chip de har
Columba albă pe altar.

Pe glodul unui boţ de tină
Se cerne ploaia de lumină.

O ploaie de lumini din soare
Şi sfântă binecuvântare

Nu-i loc în lume de-adăpost
De ploaia de la Penticost.