Ploaia

Azi a cazut din inaltul cerului intristat,
O ploaie de lacrimi ce chipul mi-a udat,
Cerul plangea de durere,
La parasit si-a lui iubire.

Atunci imi amintesc ca eu odatasi eu,
Plangeam si eu alaturi de sufletul meu,
Plangeam ca fusem parasit,
Si de iubirea ta umilit.

Mi-aduc aminte cacandva ]n asta viata,
Udam si eu pamantul cu lacrimi de speranta,
Speranta ca ai sa te-ntorci la mine,
Si din nou ai sa-mi schimbi sufletul in bine.

Dar,ma-m amgit m-ai parasit,
Tu niciodata nu m-ai iubit,
M-ai umilit cu a ta privire,
Dragostea ta era o inchipuiure.

Acum nu pot sa fac nimic stiind ca ai plecat,
Decat sa ma inpac cu ideia ca m-ai uita,
Nu merita pamantul cu-ale mele lacrimi sa*l stropesc,
nu merita sa te m-ai iubesc.