Ploaia

Plouă iarăși pe pământ
Norii vin purtați de vânt
Își aruncă apele
Ca să crească roadele,

Dumnezeu iar s-a-ndurat
Chiar dacă n-am meritat
Și-a trimis ploaie curată
S-avem roadă-mbelșugată,

El se ține de cuvânt
Și de mii de ani la rând
Trimite ploaie mereu
Peste cel bun și cel rău.

Stau acum și mă gândesc
De ce parte mă găsesc
Sunt oare în fața Ta
Omul care-Ți trebuia?

Merg eu oare pe pământ
Condusă de-al tău cuvânt?
Mă străduiesc eu mereu
Să-nmulțesc talantul tău?

Vin acum să-Ți spun și-n scris,
Tu mi-ai dat tot ce-ai promis
Binecuvântări cu carul,
Și mi-ai alungat amarul

Și-am lăsat a lumii cale
Pentru-a Ta iubire mare,
Am imbrăcat alt veștmânt
După sfântul Tău cuvânt,

Iar de m-am îngrijorat,
Eu nimic n-am rezolvat
Tot Tu Doamne ai venit,
Și mi-ai dat tot ce-am gândit,

Cea mai de preț dăruire...
Mi-ai dat Doamne mântuire
Inima Tu mi-ai străpuns,
Și-L cunosc azi pe Isus.

Nu pot să-nșir pe hârtie
Cât mi-ai dat tu Doamne mie
Căci oricum n-aș termina,
De scris toată viața mea.

Dar ploaia ce ai trimis
M-a-ndemnat Doamne la scris,
Ca să-ți mulțumesc și-n vers,
De roada ce am cules,

Și o spun acum curat,
Ca om m-am îngrijorat
C-am pus sămânța-n pământ
Dar nu creștea doar cu vânt...

Iată cât de mici suntem,
Nu știm nimic și-așteptăm,
Să Te-nduri Doamne de noi
Și să ne scapi de nevoi.

Datoria noastră-o știm,
Pe Tine să te slăvim
Să luptăm să fim mereu,
Doamne doar pe placul Tău,

Da, Tu azi Te-ai îndurat
Și-a mea grijă mi-ai luat
Eu îți mulțumesc în scris,
De ploaia ce ne-ai trimis.

Amin