PLECAND ACASA...

PLECÂND ACASĂ...

(La despărţirea temporară de
fratele Nicolae Moldoveanu)

Plecând Acasă ai lăsat în urmă
Tezaurul la care ai lucrat
O viaţă-ntreagă să hrăneşti o turmă
Cu melodii şi trai înmiresmat.

Cu darul dat de Cel ce e Lumină
Ai încântat fiinţe – mii şi mii
Dar undele cântărilor şi azi alină
Pe cei ce-s ai lui Dumnezeu copii,

Acordurile line vor da însufleţire
Şi generaţiilor viitoare de creştini
Vor da îndemn la viaţă de sfinţire
La toţi ce-or preţui eternele lumini...

Nici temniţele reci unde-ai fost dus,
Nici valurile mari de-mpotrivire
În stare n-au fost a te rupe de Isus
Pe care L-ai glorificat cu mulţumire...

Titan între titani; vei fi o pildă vie
Pentru acei ce încă sunt aici
Care muncesc cu hărnicie-n Vie
Căci s-au făcut cu Regele amici.

"Laudă Părintelui" ţi-a fost motto-ul
Din fiecare cânt emană har
Ai preţuit pe Cel ce-a dat cadoul
Chiar dac-a trebuit să rabzi calvar...

Te-ai dus acum în veşnica Grădină
O, suflet scump şi jertfitor
Unde te vei întâlni cu opera-ţi divină
Unde-L vei vedea pe-al tău Mântuitor.

Plecând Acasă ai lăsat în urmă
Tezaurul la care ai lucrat
O viaţă-ntreagă să hrăneşti o turmă
Cu melodii şi trai înmiresmat.

George Cornici/ 13 Iulie, 2007