Plângi tu suflete în mine

Plângi tu suflete în mine, arzi de dorul de Isus,
Să fii plin doar de dorința, de-a ajunge-n ceruri sus,
Cântă azi mereu cântarea, biruinței în curând,
După plânsetele tale, Domnul vine pe pământ.

Nu te teme de al nopții, groază ce o are ea,
Laude să-nalți în noapte, chiar de este-o noapte grea,
Să privești în depărtare, ca să vezi un răsărit,
Ancorează-te căci este, cel ce-i fără de sfârșit.

Plângi cu lacrimi ce-s doar pline, de iubire pentru El,
Pentru Cel care odat-a fost jertfit El ca un miel,
Nu le șterge căci exist-o mână care va veni,
Lacrimile să le strângă, una n-o va irosi.

Plângi sub ploile stropite ce-s de norii adunați,
Dar de ei tu nu te teme, căci vor fi împrăștiați,
Vor veni raze de soare, Tu pe ele urcă-ndat,
Căci la capătul de raze, suflete... ești așteptat.

Plângi tu gură... nu sta-nchisă, Domnul îți va auzi,
Plânsul din acea cântare, ce o cânți în nopți și-n zi,
Nu lăsa să te închidă, nimeni... luptă tu mereu,
Și rămâi așa deschisă, lăudând pe Dumnezeu.

Chiar de guști lacrimi amare, tu să cânți nu înceta,
Ceru-ascultă-ntotdeauna, gură azi... lauda ta,
Doar proclamă biruința, vei vedea cum Dumnezeu,
Poate șterge-amărăciunea, pentru El nu este greu.

Plângi și-n bucurii... suspine-n suferințe și dureri,
Lacrimile-s răsplătite, de Acel ce-a dus poveri,
Nu lăsa să se usuce-al tău obraz azi niciodat,
Fața ta să fie-atinsă, de Acel ce te-a salvat.