Plânge-ți inimă durerea!

Plânge-ți inimă durerea, oful să-ți înalți la cer,
Lacrima ce vrea să cadă, n-o ascunde-ntr-un ungher,
Căci e Cineva în slavă ce aude al tău glas,
Nu te-opri să-ți bați cadența și nu fă cumva popas!

Tuturora dai iubirea ce ți-a dat-o Dumnezeu,
Dar primești mereu batjocuri şi e greu, e foarte greu
Ca să fii lovită-ntruna! Unde-I Doamne, Duhul Sfânt,
Ce zic mulți că-L au în duhul lor de carne, de pământ?

Din prisos vorbeşte gura, când săgeți de foc aruncă,
Doamne, dă Tu cercetarea peste cei cu limba lungă,
Să-nțeleagă că o rană ce odată e facută,
Nu va da un gust de miere, ci de-amar şi de cucută!

Fii Tu, Doamne alinarea şi speranța celui care,
Plânge-ades în ceas de seară şi imploră îndurare,
Căci e mare tulburarea şi nu-i nemeni să îi spună,
Când sub nori se-ascunde luna, un salut de "noapte bună".

Singur și uitat se roagă, să-i redai iarăși speranța,
Chiar de rana e adâncă, să își prețuiască viața,
Să ii amintești de cruce și de jertfa Ta supremă,
Prețios e pentru Tine, nu-l consideri "anatemă"!

Îl iubeşti chiar şi atuncea când se-aruncă-n el cu pietre,
Tu cunoşti ce e trădarea și durerea, pe-ndelete,
De aceea, plin de milă, spui să ierte pe cel care,
Sapă-n rănile făcute fără nici o remușcare!

Inimă, de plângi acuma, nu uita de ziua-n care,
Vei primi odihna sfântă-n țara Soarelui-răsare,
Binecuvântări din partea Celui sfânt şi credincios,
Inimă, puțin mai este, până va veni Cristos!

06/10/19, Barcelona- Lucica Boltasu