Plânge poporul Tău

Plânge poporul Tău, Isus,
Să-i alini suferința,
Să-i dai puterea Ta de sus
Și să-i mărești credința.

Se stinge-ncet al păcii dor,
Chiar și în adunare;
E dezbinare în popor
Și lupta-i tot mai mare.

În inimă se zbate iar
Atâta necredință;
Se-aprinde-ncet al lumii jar
Și caută biruință.

Plânge poporul Tău, Isus,
Că-i prea grea suferința;
Poverile sunt greu de dus
Și crește neputința.

Vino cu ajutor din cer
Și-ajută-i pe cărare
Pe cei ce trec prin ploi și ger,
Căci sunt în încercare.

Furtuna grea și-acuma bate
În barca lor, într-una;
Dar ei, cu Tine, vor străbate
Furtuna, totdeauna.

Plânge poporul Tău, Isus,
Căci cade-n întristare,
Dar, cu privirile în sus,
Ei stau în așteptare.

Vor să Te vadă revenind,
Căci nu mai au putere
Și-au petrecut viața trăind
Prin chin și prin durere.

O, Doamne, vino, nu mai sta,
Să-Ți duci poporu-acasă;
Are zdrobită inima,
Durerea nu-l mai lasă.

Plânge poporul Tău, Isus,
Coboară-n adunare
Și du-ne-n Țara fără-apus,
Unde ești veșnic Soare.