PILDE

PILDE

Ce măreaţă eşti, Iubire,
care-ai şters al meu trecut
când mi-ai dat o nouă fire
şi prin har m-ai renăscut!

Harul sfânt mereu să crească
în smeriţii Tăi copii!
Lumea poate să-i urască.
Ei Te-aşteaptă să revii.

Sfinţii ce-au trăit odată,
în vechime, pe pământ,
sunt o pildă minunată
prin al Domnului Cuvânt.

Viaţa lor e o dovadă
pentru vremea de apoi
că atunci aducem roadă
când Cristos trăieşte-n noi.

Pildele sunt grăitoare
prin credinţă şi prin zel.
Sfinţi-s crini cu albă floare ...
Vrei să fii şi tu la fel ?

E frumos să dai cinstire
sfinţilor dar nu-i de-ajuns.
Trebuie neprihănire
şi o naştere de sus.

Ne-au făcut strămoşii fală.
Spune-mi, tu ce faci acum ?
Sau ţi-e viaţa vorbă goală
şi o frunză moartă-n drum ?!

Te înalţi prin rugăciune
şi credinţă tot mai sus ?
Umbli tu în fapte bune
pregătite de Isus ?

Cum ţi-e pocăinţa oare
când cel rău te-a biruit ?
Plângi cu-amar şi ceri iertare
sau ajungi mai împietrit ?

Dacă umbli după lume
cum mai poţi iubi ce-i sfânt ?
Vrei să fii creştin de nume
fără crez, fără Cuvânt ?

Domnul zice: "Fii lumină,
sare bună, martor viu,
şi izvorul ce alină
pe-nsetatul din pustiu!"

Dacă vii la Adunare
nu de dragoste condus,
sigur viaţa ta nu-şi are
temelia în Isus.

Şi te mai întrebi, creştine,
cum de nu eşti mai robust
când străbaţi cărări străine
şi eşti sarea fără gust ?!

Ce frumoasă-i, ce măreaţă
părtăşia cu Cristos!
Numai sfânta slavei Faţă
face traiul luminos ...

O, ce glas duios de mamă
este-al Veştii Bune grai!
Vezi, şi îngerii te cheamă
şi te vor cu ei în Rai ...

Ai trăit în neştiinţă,
de Satan mereu condus,
dar să vii, cu pocăinţă,
azi la crucea lui Isus!...