PILDA SEMĂNĂTORULUI

PILDA SEMĂNĂTORULUI
(Matei 13.1-9)


Când Isus, ieșit din casă,
Lângă mare, El ședea,
O mulțime de noroade
La El, iată, se strângea.

Pe-o corabie, suit-a,
Iar norodul, pe țărm sta;
Le-a vorbit de multe lucruri
Și, în pilde, le zicea:

”A ieșit semănătorul
Și sămânța-a semănat-o;
Lângă drum căzând, o parte,
Păsările au mâncat-o.

Pe locuri grele, stâncoase,
Altă parte a căzut.
Ea, a răsărit îndată,
Căci, n-avea pământ prea mult.

Fiindcă n-avea rădăcini,
Când soarele-a răsărit,
Sămânța din loc stâncos
S-a uscat și a pălit.

ALtă parte, între spini
A căzut ea aruncată;
Spinii au crescut mai mari
Și, crescând, au înecat-o.

A dat roadă, doar o parte,
Cea în pământ bun căzută:
Treizeci și șaizeci
Și-un grăunte, chiar o sută!

Cine are, dar, urechi
Pentru auzit, să-audă!”
În final, le zise Domnul,
Încheind această pildă.