Pilda contabilului necredincios

Într-o zi când se umplu paharul,
Patronul îşi chemă contabilul degrab’
Ca să facă inventarul,
Căci bilanţul era slab.


Şi văzându-se descoperit,
Începu a se gândi în sine:
’’În altă parte nu aş fi primit,
Să sap nu pot, să cerşesc îmi e ruşine.


Ştiu ce am să fac după concediere,
Am să-i iau pe clienţi la rând,
Ca să mă primeasc-apoi în case cu plăcere.’’
Iată ce avuse contabilul de gând.


Şi fără prea multă vorbărie,
Şi-ntrebări directe,
Le-a redus la toţi din datorie
Câteva zeci de procente!


La prima vedere-a fost şi lăudat
C-a lucrat ca şi unul înţelept
Dar amarnic s-a mai înşelat,
Căci în lucru-ncredinţat a fost nedrept.




Slugă a rămas în continuare,
Dar la alt patron
Când fără pic de remuşcare,
I-a făcut Mamonei loc pe tron!


Poţi să ai zeci de ani vechime în credinţă,
Şi să crezi că Dumnezeu îţi e Stăpân
La ce ţi-ar folosi dac-au fost goi de pocăinţă
Şi trăiţi ca un păgân?


În toate lucrurile Dumnezeu ar vrea,
Credincioşi să fim de fiecare dată
Căci neprihănirea şi fărădelegea,
Nu se-mpacă niciodată!

~Amin~