Pilda celor poftiţi la cină

Pilda celor poftiţi la cină
Luca cap. 14:15-24


Un om, a dat o cină mare
Şi el, mulţi oameni a poftit.
Robi, a trimis la fiecare
Ca să-i aducă negreşit

Căci ceasul cinei a sosit
Pe masă, de toate erau
Omul, frumos s-a pregătit
Şi oaspeţii îşi aştepta...

Dar, parcă s-ar fi înţeles
Căci fiecare a refuzat
Ei, alta treaba şi-au ales
La cină n-au participat.

Cu toţi s-au dezvinovăţit
Primul, de un ogor vorbea
El s-a scuzat şi a fugit
Ca să-şi rezolve treaba sa.

Iar altu, atunci și-a cumpărat
Boi, ca să aibe să muncească
Si el pe slugi le-a refuzat
S-a dus, gândul să-şi împlinească.

Altul, la fel a refuzat
Spunând că s-a căsătorit
Cina bogată, a lăsat
Căci timpu-i era socotit.

Robii, acasă au venit
Pe nimenea nu au adus
Stăpânul tare s-a mâhnit
Şi robilor atunci le-a spus:

Să meargă-n uliţă să aducă
Pe oricine s-ar nimeri
Spre casa lui să îi conducă
Indiferent, cine ar fii

Şi schiopi, şi ciungi, orbi, sărăciţi,
Pe toţi, la cină să îi cheme
Oricât ar fi de necaăiti
Să intre, fără a se teme.

Robii s-au dus și-au adunat-
Mulţimi de oameni au venit.
În casa cu toţi au intrat
Dar casa, tot nu s-a umplut.

Şi din nou robii au plecat
Pe toţi din piaţă să-i convingă
Stăpânu acasă a aşteptat
La el, mulţime sa se strângă.

Atuncea, casa s-a umplut
La masă, toţi s-au aşezat.
Stăpânul casei i-a văzut
Mult, pentru ei s-a bucurat.

Amin

Câmpia Turzii, 16 mai 2014