Pietrele

Pietrele

Oamenii cei răi clădesc urând
Aceleași pietre însă folosind
Cu care dragostea puteau ca să clădească
Nu alte suflete prin vorbe să rănească.

Căci un morman de pietre încetează a mai fi
Morman de pietre în momentul în care știi
Să contemplezi în minte o catedrală mare
În care fiecare piatră are o valoare.

Așa cum sculptorul impune pietrei greutatea
Părerii sale artistice, schimbàndu-i puritatea
La fel avem și noi povestea ce-i sculptată
În piatra timpului de zarul sorții dată.

Sunt mulți ce pietre arunca-vor chiar zeloși în calea ta
Poți construi un templu sau un zid, a ta-i alegerea
Căci sursa nemulțumirii noastre sunt probleme mici
Ne împiedicăm de pietre, nu de munții cei falnici.

Nu arunca cu pietre în fântâna din care apă bei
Învață să mai taci mai pune frâu vorbei
Căci omul bun e ca o apă limpede astfel
Oricâte pietre ai arunca, rămâne limpede la fel.

Și pietrele prețioase crăpături în ele au
Ciocnirea a doua pietre o scânteie dau
Da, apa trece, pietrele acolo râmânând
La fel și vorbele în inima oricui arzând.

“Cine din voi este fără păcat?
S-arunce primul piatra” a zis IIsus când provocat
Pe cine voiește Dumnezeu îl miluiește
Și tot la fel pe cine El voiește îl împietrește.

Credința omului în Dumnezeul cel adevărat
Înfruntă un Goliat cu o praștie și piatră imediat
Căci piatra din capul unghiului este aleasă și de preț
Cel ce va crede în Ea nu se va rușina de-al lumii crunt dispreț.

Simona Lucescu 29 Noiembrie, 2020