Pietre vii

“Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni 2:22)

Găsim în Cronici vremea glorioasă
Dintr-un trecut ce-l evocăm mereu,
Când Domnului I s-a zidit o casă
Strălucitoare şi maiestuoasă,
O casă Numelui lui Dumnezeu.

Se construia cu-atâta armonie
Că pietrele se-aliniau, cuminţi,
În strai de cedru şi de veşnicie
Şi-n lemn, sculptaţi cu multă măiestrie,
Prindeau parcă viaţă colocinţi.

S-au înrolat să întregească lotul,
Şi lemnul de măslin şi chiparos
Şi-apoi s-a-nveşmântat în aur totul,
Iar când în Templu s-a adus chivotul
S-a coborât şi slava-ntr-un nor gros.

Când jertfa s-a adus ca închinare,
Ca drum înspre etern din efemer,
Pământul căuta spre înălţare
Iar cerul îi venea-n întâmpinare
Căci focul pe altar venea din cer.
***
Dar a venit şi crucea dintre ere
Cu-ai mântuirii ai speranţei zori
Când Mielul profeţit, dus la tăiere,
A fost jertfit, o jertfă care cere
În duh şi-n adevăr închinători.

Cu Mielul sfânt, cu Piatra lepădată
Suntem zidiţi şi noi, ca pietre vii
Într-o clădire bine închegată,
Un Templu sfânt, o Casă minunată
Pentru Părintele din veşnicii.

Aliniaţi la Piatra unghiulară,
Având în zid un rost, având un loc,
Să dăm lumină lumii de afară
Iar pentru jertfe, ca odinioară,
Să-I cerem Domnului din ceruri foc.

Amin
Vulcan, 21 oct. 2009