Pietre multe se aruncă

Pietre multe se aruncă,
Dar lovit este Hristos,
Alungat este orfanul,
Ocolit e cel ce-i jos.

Adunările-s golite,
De acei ce-n frunte stau,
Alungată-i cercetarea,
În talente mulți se dau.

Pe înalte note muuulte,
Urcă mândrii cei făloși,
Fără har este cântarea,
Au doar nume... credincioși.

Fără har este cuvântul,
Ce-i cu râvnă predicat,
La amvon teologia,
Locul Domnui i-a luat.

Judecat e cel din luptă,
E lovit, batjocorit,
Cu ocară se aruncă,
Ca să fie nimicit,
Cel pe Domnul ce-L urmează,
Cel ce urc-atât de greu,
Cel ce în ascuns slujește,
Zi de zi lui Dumnezeu.

Misiunile de-odată,
Azi vacanțe-au devenit,
Nu se văd minuni în ele,
Nici Isus nu-i proslăvit.

Nume falnice-anunțate,
Se invit-a predica,
Din a lor învățătură,
Fără Domnu-a fi în ea.

Ce durere fără margini,
Este iarăși răstignit,
Domnul cu o nepăsare,
De poporul Său iubit.

E vândut din nou de Iuda,
Banul stă în fruntea lor,
Un Străin în adunare,
Este Domnul Domnilor.

Tu mai ai oare iertare,
Dumnezeule ceresc,
Pentru cei ce înc-odată,
Pe pământ batjocoresc,
Numele și-a Ta valoare,
Ce o ai Tu pe pământ,
Când se-aruncă pietre multe,
În al Tău iubit cuvânt.

Fă din nou azi o trezire,
Să te faci iar auzit,
Să coboare înălțimea,
Care azi te-a izgonit,
Locul Tău el să rămână,
Pentru Tine doar... mereu,
Tu ești viața, ești puterea,
Numai Tu ești Dumnezeu.
Amin