Pierdut eu, il declar nul

Pierdut eu, il declar nul



A fost o zi, cand intrand in locul sfant
Am primit o viata noua
Atunci, ceru-mi de pamant
S-a frant in doua !

Acolo, la piciorul crucii, ziduri ‘nalte de granit
Au inceput sa se darame
Cand la glasul Tau, imperiul eului, subit
S-a facut farame !

Nici intaritura lui Satan, din intelectul meu
N-a putut ca sa-I reziste,
Cand cu-a Sa putere Dumnezeu,
Din temelie a-nceput s-o miste !

Si portile de-arama, si lanturi grele au cazut
In pulberea taranii,
Cand cu pret de sange, prin jertfa m-a nascut
In dealul Capatanii !

Visele de lut si dorintele de portelan, toate s-au zdrobit
De palma-I perforata,
Cand am inteles iubirea-I fara de sfarsit
Si dragostea de Tata !

De-atunci, inima mi-e a Lui Imparatie
Iar El, mi-e Domn si Imparat
Binecuvantata fie-n veci a Lui domnie
Ca prin har, m-a restaurat !

~Amin~