Peregrini

Peregrini

Toţi acei ce-aici străini
Au ales calea credinţei,
Pe pământ ca peregrini
Au crezut făgăduinţei

Că va fi-acea mântuire
Pentru omul din păcat,
De la Domnu-n dăruire
Prin haru-I sfânt arătat.

Statornici, în prigoniri,
De Domnul ascultători,
Răbdând multe umiliri
Au răbdat prin închisori.

Unii au murit de pietre,
Alţi tăiaţi cu ferestrăul,
Peregrini fără de vetre
Au trecut cu bine hăul.

Martirii pe care lumea
I-a dispreţuit sub soare,
Au aşteptat la minunea
Răsplătirii prin salvare.

Ca din lunga pribegire
Prn pustiuri şi în munţi,
Domnul, în a Lui iubire
Să adune cât mai mulţi.

Peregrini în astă lume
Toţi au fost în căutare,
A unei patrii mai bune
Făgăduită-n chemare.

Către patria cerească
Prin credinţă au privit,
În iubire să primească
Tot ce-a fost făgăduit.

Ei au aşteptat Cetatea
Cu odihna ei cea bună,
Să le fie în veci partea
Pe lâng-a vieţii cunună.

Cetăţeni, a fi cu sfinţii
În casa lui Dumnezeu,
În sfârsit, toţi necăjiţii
Ce au suferit din greu.

Flavius Laurian Duverna
11 august 2008