Perceptii

Perceptii
de Octavian Sarb

Din pustiu se-aude-o voce:
“-Pocaiti-va acum!”
Era ultimul proroc, ce
Netezea, Mesiei, drum.

Era imbracat c-o haina
De camila, `ncins c-un brau,
Si vestea o mare taina,
Multimi primeau botezu-n Rau*.

Erau cuprinsi de-o teama sfanta,
Stiau ca sunt nelegiuiti,
Stiau ca au puterea franta,
Priveau spre cer nenorociti.

Atatia ani de grea robie,
Ei, cei alesi, poporul sfant,
Acum primeau, printr-o solie,
Al pregatirii sfant cuvant.

Un freamat nou cuprinse tara,
S-a ridicat un nou proroc,
Isus le risipea-ndoiala,
Facand minuni, din loc in loc.

Sa fie-acesta Salvatorul?
E tare-n fapta si Cuvant!
Se intreba intreg poporul,
Conducatorii-aveau alt gand,

Fiind infruntati pe fata
De acest nazarinean,
Il priveau de la distanta,
Il priveau ca pe-un dusman.

Se gandeau ca sa-l ucida,
Faima le era in joc,
Trebuia, insa, sa-l prinda,
Se temeau doar de norod.

Caci:”-Norodul e prostimea,
Nu stie nimic din Lege!”
Isi spunea fariseimea:
“-Dumnezeu, pe noi, ne-alege!

Trebuie sa moara-odata
Acest om neispravit,
Nu-i tupeu, in lumea toata,
Cat in el, e nesimtit!

Cum, ca El ar fi Hristosul,
Si-a iesit din Galileea,
Piara-ndata mincinosul!
Nu vedeti, in el, scanteia,

Ce aprinde-ntreg poporul?
Ne vor decima romanii!
Nu ne-a spus guvernatorul?
El da liniste, noi banii!”...

Si, L-au rastignit pe cruce.
Au facut cu El, ce-au vrut.
N-a fost, insa, plan sa-ncurce
Ce-a fost scris in Legamant,

Astfel, s-a-mplinit Cuvantul,
Dumnezeu, pe El,L-a dat!
Nu L-a inghitit pamantul,
Ci, la cer, S-a inaltat!...

Sa nu privim cu ochii firii
Si sa-i vedem “fii de tamplari”
Pe cei ce sunt rodul iubirii,
Ca n-a ales, El, pe cei tari,

Pe cei bogati in lumea asta,
Pe intelepti, pe carturari,
Ci, cei dispretuiti sunt oastea,
Chemati de El, misionari!

Oradea 21 dec. 2013.