Pentru toți

Pentru toți

Un loc scăldat în soare în față se arată
De-o parte și de alta mulțimi se adunau
Pe lângă o cărare pe care mergeau iată
Trei condamnați la moarte ce crucea își duceau.
Prea fără nici o milă erau împinși din spate
Chiar de soldații Romei care îi escortau
Spre locul de osândă afară din cetate
Ca să îi răstignească sub ochii ce-i priveau.
Gloata nenumărată se strânse să privească
Poate prea curioasă sfârșitul celor trei
În timp ce condamnații siliți ca să pășească
Cu crucile în spate pășeau chiar printre ei.
Sunt osândiți la moarte chiar de aceeași mână
Dar n-au cu toții vină și nu sunt toți la fel,
Unul este din ceruri ceilalți doi din țărână
Cei doi își poartă vina iar Unul este-un Miel.
Cei doi sunt cu păcate făcute în viață
Unul e Miel de jertfă ce moare bucuros,
Primii sunt plini de spaima ce scaldă a lor față
Iar Celălalt e Mielul, Domnul Isus Hristos.
În fața celor care venit-au să privească
Aveau cu toții vină și-aveau același preț
Închiși le erau ochii nevrând ca să-l primească
În inimă pe-Acela tratat cu mult dispreț.
Doar unii înțeles-au că El n-avea vreo vină
Ceva femei din gloată îndurerate-au plâns
El s-a întors spre ele cu fața Lui senină
Umplută de șiroaie de sânge ce s-a strâns.
Cu o dojană blândă le-a spus ca să privească
Spre ele și spre fiii pe care îi aveau
Să-și plângă-a lor purtare și să se pocăiască
De toată răutatea ce-n inimă purtau.
Cu-acest semn de iubire plecat-a mai departe
Cu crucea în spinare către Golgota-n sus
Să sufere ocară, batjocură și moarte
Și până-n vârf căzut-a de-atâtea ori Isus.
Când au ajuns pe culme l-au țintuit pe cruce
Pe Domnul împreună cu-aceia doi tâlhari
Cu toți râdeau în voie trecând pe la răscruce
Privindu-i agonia cu ochi răi și murdari.
Piroane mari și grele în mâini și în picioare
Fură bătute-n grabă la toți cei osândiți
Fură-nălțați pe lemnul ce-adus-a fiecare
Să moară sub arșiță erau toți rânduiți.
Fruntașii și preoții rosteau cuvinte grele
Batjocuri fără număr l-adresa Celui Sfânt
Ce în curând pleca-va departe chiar de stele
Să facă-n cer stropire în noul legământ.
Cei ce treceau pe-acolo râzând de-a Lui durere
Făceau să sângereze din plin rănile Lui
Parcă se adunase a iadului putere
Dorind să pângărească chiar jertfa Domnului.
Doar unul din tâlharii întinși la fel sub soare
Văzând cum Domnul moare pe cruce a-nțeles
Că nu era alături un om ca orișicare
Ci însuși Domnul slavei de la Tatăl purces
A înțeles atuncea că Cel hulit de gloată
Putea să-l mântuiască de-al lui păcat murdar
Știa c-alături moare un Miel fără de pată
Și că a Lui jertfire nu este în zadar.
Dar îl durea amarnic văzând cu câtă ură
Cu câtă dușmănie tovarășu-i de chin
Și chiar de răutate prea fără de măsură
Rostea vorbe de-ocară cu sufletul hain.
Silit fu să îl mustre pentru a lui purtare
Vrând să îi dovedească că-Acela mult hulit
Nu era rău ca dânșii, n-avea vreo pată care
S-atragă pedepsire de-un rău înfăptuit.
Apoi se-ndreaptă iute cu fața spre Iubire
Cuprins de pocăință și de păreri de rău
Cerându-i să-și aducă aminte la venire
Chiar și de el sărmanul azi făcător de rău.
Cu câtă bucurie primi asigurarea
Că după clipa morții va merge-n Paradis
El, cel murdar, cu patimi, să aibă-acum onoarea
De a-L urma pe Domnul în locul cel promis.
Pe Dealul Căpățânii mureau în chinuri grele
Cei trei însă destinul nu le era la fel
Unul mergea în chinuri, altul mai sus de stele
Iar pentru orișicine plătea Preasfântul Miel.