Pentru cine suferi?

Pentru cine ai inima rănită
Şi suspinul nu-l poţi alina?
Care oaie-ţi este rătăcită
Care a plecat din turma ta?

Lumea o loveşte cu orbire
O încântă cu priviri fireşti,
Îi oferă numai amăgire
Ca să piardă căile cereşti!

Du-te în grabă, lasă tot ce ai,
De-ţi găseşte mieluşelul drag,
Du-te până nu-i răpus, că-i vai…
De ajunge pe pământ pribeag!

Dar să nu mergi singur pe cărare
Drumul este prea primejdios!
S-ai lumină, în a ta umblare
Să Îl i-ai cu tine pe Hristos!

Iar de-l vezi căzut la drumul mare
Du-te de-l ridică dragul meu,
Pune-l pe asinul tău călare
Du-l şi îl predă lui Dumnezeu!

Leagă-i ranele care le are
Cu cel mai plăcut cuvânt şi dulce
Nu căuta să pui pe ele sare,
Ci o lacrimă din ochii ce-ţi curge!

Dute-n odăiţa ta închisă
Şi ridică Domnului altar,
La Acel ce scapă oaia prinsă
Şi fiinţa-o umple iar de har.

Aşa poţi să îţi păstrezi averea
Meluşeii să-i păstrezi în turmă,
De îţi pui în Domnul încrederea
Şi de umbli numai pe-a Lui urmă.

Rana ta primi-va vindecare
Şi suspinul tău va înceta,
Fiul tău va fi în adunare
Fica ta pe drum te va urma!

Şi când te vei prezenta-n mărire
Înaintea Celui Preaînalt,
Vei sălta atunci de bucurie
Căci pe toţi ai tăi El i-a salvat!

4/10/2009gl