Pentru ce te zbați în viață...

Pentru ce te zbați în viață...

Pentru ce te zbați în viață, și alergi pe cărărui,
Să aduni în grabă mare, o avere oare... cui?
Pentru cine pierzi clipita, și trudești fără răgaz,
Zilele se duc în fugă, nu ști câte-au mai rămas

Ce ai strâns pentru Isus, fapte bune, rugaciuni?
Ai chemat la mântuire, pe străini și pe vecini?
Le-ai vorbit despre iubirea, Celui înviat din morți?
Sau ai stat nepăsător, și-ai vorbit de rău pe toți

Ce ai adunat aicea, lucruri care ruginesc?
Toate câte n-au valoare care ard și putrezesc?
Sau ai strâns în piept comoara, ce rămâne pe vecie,
Căutând pe cei săraci, mâna stângă să nu știe,

Pentru ce aleargă pașii, de cu zori, până în apus,
Fi mulțumitor în toate, să rămâi lângă Isus
Căci mai bine să ai pace numai, cu puțină, , pită''
Decât multă bogăție, cu dureri și cu ispită

Oare unde vei petrece, când suna-va ceasul morții,
Vei intra cu El la nuntă, sau rămâi în fața porții
Și să plângi o veșnicie, fiindcă nu ai ascultat,
Glasul dulce a Lui Isus, când pe nume te-a chema,

Este greu dar se merită, să alergi pe drum îngust,
Pe cărarea care-au mers, ucenicii lui Isus
Se merită alergarea, toată truda pe pământ,
Ca să vezi splendoarea slavei, ce se va vedea în curând.

27.10. 2020

Floarea F.