Pedeapsa care ramane

PEDEAPSA CARE RAMANE

n-a stralucit pe cerul Legii
un mai inflacarat bolid,
un mai stralucitor luceafar
ca regele psalmist David;
in fata dragostei supreme,
inaripat si plin de jar,
desi nascut ca rob sub Lege,
David traia ca fiu, in Har;
caci David, in orice fapta,
in orice gand smerit, supus,
rodind profetice simboluri
traia prin Duhul Sfant, ISUS

*

dar intr-o zi, din inaltime,
veni prin ingeri un decret
se-nfiorara mii de duhuri
privind spre regele profet
era catre sfarsitul zilei
peste Iordan la rasarit
puternica cetate Raba
vuia de-un aspru zanganit
se catarau pe scari vitejii
in zvon de-arama si de-otel
se inrosea zidirea-nalta
de sangele lui Israel
zburau sagetile in stoluri,
mai iuti ca jocul de lastun
in lupta grea, ostirea sfanta
spala ocara lui Hanun

in vremea asta, pe Moria,
in pasnicul palat regal
sub bolti de cedru si de piatra
un freamat imaterial
un susur ingeresc de cantec
plutea pe sufletesti genuni
canta David din harpa-i dulce
cu sufletul in rugaciuni
"Te preamaresc!" soptea profetul
"Te preamaresc, Parinte drept
spre Tine inima curata
si gandurile mi le indrept
asupra celor rai sa cada pacatul,
ca o stanca grea!
inalta-ma dupa dreptate,
dupa neprihanirea mea..."

dar mana s-a oprit pe strune
incremenita de-un inghet
o adiere necurmata
venea in sufletul razlet
o adiere ca de moarte
intra pe geamuri in palat
ceva nemaitrait vreodata
ceva molatic si ciudat...

se ridica David cu spaima
infiorat, cu ochii treji
vazu incrucisari cu suliti
si sange...sange de viteji
si pentru prima oara-n viata
simti razboinicul monarc
ca parca-l doare mana dreapta
si umarul lipsit de arc;
ca parca-l mustra tihna blanda
si fumu-albastru din catui
si ultimul suspin de strune
ce mai vibra in harpa lui;
si atunci David, ca dus de vanturi,
urca pe scari catre-un liman
si-acolo sus, de pe terasa,
privi in zare spre Iordan...
era inclipa asfintirii
sufla un suer monoton
penumbrele cetatii sfinte
se prelungeau peste Chedron
David isi cobora privirea

si iata, ca-ntr-un vas afund
vazu sub ziduri o femeie
scaldandu-se in raul scund
parea un inger singuratic,
un crin cu sclipet de polen
david o urmarea pe ganduri
ca pe-o lumina din Eden;

deodata, sagetand vazduhul,
veni pe vant un calator
un Goliat ce nu-l poti frange
un nevazut cotropitor
si-n pieptu-i de profet, in pieptul
ce-i totusi chivot de pamant
porni in clocot vijelia
ce surpa templul cel mai sfant;

uitand de Dumnezeu, de Lege,
de vremea aspra de razboi,
de Harul ce i se daduse
de a fi fruntas printre eroi,
David dadu porunci grabite
- furtuna nu-i dadea ragaz-
si-a fost adusa Bat-Seba
sotie de ostean viteaz

David, biruitor cu-o piatra,
fara sageata, fara scut,
era infrant acum in lupta
de goliatul nevazut
apoi un duh chema pe altul
sa umple proaspatul salas
si patima chema minciuna
minciuna, gandul ucigas;
un ordin scurt intr-o scrisoare
si-n locul cel mai greu trimis,
osteanul sot cazu in lupta
de-otelul lui Hanun ucis

*

in zori de zi, pe scari de piatra,
strajeri la rege au patruns
"Natan-profetul, vrea sa intre-
"chemati-l" - regele-a raspuns
si iata-l, trist, cu fata supta,
profetul se arata-n prag
si lacrimi i se scurg pe barba
pe mana pala, pe toiag
"ce s-a-ntamplat?" David intreaba
iar Natan spune-ncet plangand:
"erau doi oameni in cetate
un om bogat si-un om de rand
omul bogat avea oi multe
saracul nu avea nimic
crestea o milusea in brate
sub vita lui si sub finic;
sorbeau alaturi dintr-o cana
un strop de lapte ca doi frati
frangeau acelas colt de paine
si adormeau imbratisati;

dar intr-o seara fara veste
veni la omul cel bogat
un oaspete; si bogatasul,
din tot ce avea, nu s-a-ndurat
sa ia pentru ospat vreo oaie
sau vreo juncana, dupa plac
ci a trimis pe robi sa smulga
oita omului sarac"

"viu este Domnul!" cu manie,
David, cutremurat a zis
"cel ce-a facut aceasta fapta
sa fie chiar astazi ucis!
si patru miei sa ia saracul
de la vecinul sau nedrept
caci cel bogat n-a avut mila,
n-a avut inima in piept!"

iar Natan a privit spre rege
cu ochi aprinsi, cu chip de leu
"tu, rege, tu esti omu-acela!"
asa vorbeste Dumnezeu:
- te-am ridicat sa porti coroana
si-am vrut puterea ta s-o cresc
am pus la sanul tau neveste
de neam bogat, de neam regesc
iar de-ai fi vrut mai multa slava
Eu n-as fi fost zgarcit stapan
de ce-ai dispretuit Cuvantul
si te-ai purtat ca un pagan?
cum ai putut rapi femeia
cu suflet nepatat si bun
ca sa-i ucizi apoi barbatul
pe-ascuns, prin bratul lui Hanun;
de-acum in veci de veci otelul
va fi mereu in casa ta
va fi mereu in tine-o rana
ce nimeni n-o va-ndeparta
nevestele ti le voi smulge
in ziua ce te va-ngrozi
si altul le va tine-n brate
dar nu pe ascuns, ci-n plina zi

David a ascultat osanda
tinand la gura pumnul strans
apoi, lasandu-si fata-n palme,
s-a-ntors si-a hohotit de plans
"vai, am pacatuit! o, Doamne,
te-am intristat ca un nebun!"
si Natan a venit spre rege:
"din partea Lui Iahve iti spun,
eternul nostru Domn te-iarta
nu vei muri! te iarta...dar...
ca plata a nestapanirii
a gandului patat, murdar,
ca pret al faptei sageroase
ce-a dat batjocurii avant,
copilul...din nelegiuire...
va merge grabnic spre mormant..."


ramase-n marea sala singur
David s-a prabusit soptind:
"ai mila, doamne sfant, ai mila...
fiori de groaza ma cuprind
nu pentru viata mea curata
ci numai pentru harul Tau
stropeste-mi sufletul cu isop
si spala-ma de tot ce-i rau
dac-ai fi vrut ca plata jertfe
eu tot ce am Ti-as fi adus
primeste pe altar, Stapane,
o inima si-un duh rapus"

*

asa s-a savarsit pacatul
si-osanda marelui erou
David a capatat iertare
si-a fost apoi iubit din nou
dar daca din osanda-ntreaga
pedeapsa mortii s-a retras
spre indreptare si exemplu
David purta tot ce-a ramas
nu una singura, ci zece
i s-au luat dintre femeiu
si, dupa propria sentinta
a dat ca plta patru miei;
pe fiul sau gingas al Bat-Sebei,
pe amnon, print mostenitor,
pe Absalom si pe adonia
ca patru astrii stinsi de-un nor;
iar rana cea ramasa vesnic
pe trupul lui David rapus,
sunt cicatricele ramase
pe fiul sau etern, Isus...

*

cat despre noi, frati de credinta,
noi toti am fost deplin iertati
dar o pedeapsa tot ramane:
MURIM... dar nu neantizati
caci nu murim pe totdeauna
si nu ne ducem in Infern
ci, noi, in clipa cea suprema,
noi vom primi un trup etern!

AMIN