Pe urmele Tale

Pe urmele Tale îmi este-alergarea,
Cuvântul Tău Doamne mi-e leagăn mereu,
De glasul duios niciodat nu mă satur,
Pe-oriunde mă duci niciodat nu mi-e greu.

Mereu sub picioare îmi este cărarea,
Ce tu ai deschis-o când sânge-ai vărsat,
Urmez doar lumina de sus ce coboară,
Căci razele Tale și norii străbat.

Pe urmele Tale îmi este și gândul,
Pe ele odihna adânc-a găsit,
Pe ele-mplinirea de vise găsise,
Vre-o dată nu este un gând obosit.

Și pasul îmi este grăbit azi pe ele,
Căci vreau mai îndată eu să te-ntâlnesc,
Iubirea ce este un foc ea mă face,
Mereu pe-a Ta urmă eu să mă grăbesc.

Pe urmele Tale îmi este și visul,
El zboară sub nori și sub cerul senin,
Mereu doar se zbate nu vrea poposirea,
Pe-adâncul durerii ce-l are-un suspin.

Privesc înainte căci vreau întâlnirea,
Din ziua cea mare ca eu s-o trăiesc,
De Tine cuprins vreau să fiu eu Isuse,
Sa-ți spun cât de mult și aprins te iubesc.

Pe urmele Tale îmi este dorința,
Și dorul de Tine pe ele-i mereu,
Nu stau nici-o clipă chiar dacă iar vine,
Pe ele când sunt timpul rece și greu.

Nu stau nici când vântul aduce-n bătaie,
O grea deznădejde ce-ar vrea să cobor,
Pe urmele Tale găsesc și credință,
Găsesc și speranță căci Tu ești izvor.