Pe urma mâinilor străpunse

Pe urma mâinilor străpunse,
Creștinii urcă dealul greu,
Cu inima de doruri plină,
Îl cântă doar pe Dumnezeu.

În fața lor străluce steaua,
În Betleem ce-a răsărit,
Când se năștea in pat de paie,
Iubirea... care-a biruit.

Pe urma grelelor suspine,
Tăcute care le purta,
Isus Hristos Mântuitorul,
Pășește azi mireasa Sa.

Sub soare viu care straluce,
Înaintează fericiți,
Crezând deplin făgăduința,
În care ei vor fi răpiți.

Pe urma sângelui ce curse,
Vre-o dată nu privesc" napoi,
Ei au o țintă... este cerul,
Pășesc, chiar drumul de-i greoi.

În lupta grea iubesc Cuvântul,
De viață este dătător,
Puterea lui mereu îi urca,
De El ascultă... nu cobor.

Pe urma pasului ce-odată,
Desculț urca batjocorit,
Azi urcă cei ce desfătare,
Pe calea-ngustă au găsit.

Cu viața lor la poala crucii,
Grăbesc... și sufletul curat,
Spre ziua marei biruințe,
Ce stă la ușă, vine-ndat.

Pe urma vieții dăruite,
Pe cruce care se stingea,
Stă azi poporul ce dorește,
Pe-a lui Stăpân a-ntâmpina.

Oricât ar fi de greu pe cale,
Nu vrea în loc a poposi,
Dorința lui e-n Țara sfântă,
S-ajungă-n veci cu Domnu-a fi.
Amin