Pe un tărâm străin suntem

Pe un tărâm străin…

de :Bejenar Valentin

Pe un tărâm,străin suntem,
Chiar de ne pare ca acasă.
Chiar dacă ni se pare viaţa,
Pe zi ce trece mai frumoasă.

Chiar dacă zorii dimineţii,
Şi roua deasă de pe creste,
Şi cântecul de ciocârlie
Ce ne degajă bucurie…

Şi toată frumuseţea florii,
De sub cupola deluzorie.
A norilor ce-njoc se-aruncă,
Şi vor tristeţea s-o strapungă.

Chiar şi amurgul-nmiez de vară,
Şi seara când spre sat coboară.
Şi luna blândă ca o fecioară,
Pe bolta aştrilor ea zboară.

Parcă vezi mintea cum se duce,
Şi ochii-ncep să se bulbuce.
Şi-n piept se taie răsuflarea,
Şi inimii i se i-a bătaia.

Şi-ncepi să vezi ce lungă-i zarea,
Şi căte lucruri,ascunde marea.
Cât de imens e Universul,
Dar,oare unde-i înţelesul?

Există oare o altă zare,
Ce se ascunde în depărtare?
Există dincolo de stele ,
O făptură sclipitoare?

Oare e-adevărat ce spune,
Cuvântul sacru din Scriptură!
Că doar aici e începutul,
Splendori vieţii ce-o trăim?

Şi-acolo sus este palatul,
Şi ţara noastră ce-o dorim?
Şi-aicea jos este cărarea,
Ce trebuie să o găsim?

Ba chiar mai mult,
Pe ea să şi păşim.
Oare e-adevărată marea,
Problemelor ce le trăim?

Şi-adesea în furtuni,
Când noi cu greu vâslim?
Nu vreau sâ cred,
Dar n-am ce face.

Căci văd bărcuţa mea pe val,
Cum e bătută de furtună
Şi e purtată şi lovită,
De val după val.

Văd cum seninul,
Adesea mi se înegreşte.
Şi-n barca vieţii
Apa mării a pătruns.

Deşi vede-am
Cum roua sta pe creste,
Şi floare cum…
Din bulb zoreşte.

Să scoată la iveală
A s-a poveste,
Cum se desface
Şi apoi trece.

Cum dintr-o floare încântătoare,
Ajunge fân la căprioare.
Şi locul unde ea a fost,
Ajunge fără vre-un folos.

Aşa este viaţa mea,
Cu barca vieţii în mare rea.
De nu-mi conduce cineva
Bărcuţa mea.Ce-o fii cu ea?

Aceasta-i întrebarea mea,
Pentru toată lumea.
Ce-n barca vieţii ei s-au aruncat,
Şi vor să scape de păcat.

Urând chiar haina de pe ei,
Ce e-ntinată-njertfa de la zei.
Şi sângele ce l-au vărsat,
Când sorbit-a cupa cu păcat.

Cănd vrând sa afle fericirea,
I-a înghiţit nelegiuirea.
I-a acoperit păcatul,
Să nu vadă pe Împăratul.

Ce fu odată aice-a jos,
Şi-avea un nume Glorios.
De te gândeşti,îl recunoşti…
E unic!E Isus Hristos.

Nu-i poveste ,mit sau glumă,
Tot ce scrie în Scriptură.
Despre jertfa din Calvar,
Că a suferit cu-amar.

Cum luptat-a-nDuhul Său,
Cu păcatul meu şi-al tău.
Cum şi-a dat El viaţa Sa,
Pentru salvarea mea.

Astazi Domnul e la fel,
Este blând precum un Miel.
Dar curând v-a înceta,
Căci vine împăraţia Sa.

Tot ce-n lume ai făcut,
Păcatul în faţă-ţi va fi pus.
Şi cred c-atunci vei regreta,
De i-ai respins chemarea Sa.

Dar astăzi ,înca nu-i târziu,
Căci pentru noi,El este viu.
şi vrea să-i dai bărcuţa ta,
Ca El să-ţi fie cârma.

Eu azi pe Isus l-am primit,
Şi valul vieţii s-a potolit.
Şi vreau să ştie astăzi toţi,
Că nu mă tem cu-al meu Hristos.

Chiar dacă vântul,va sulfa,
Eu nu mă tem.
Căci Isus,este în barca mea,
Eu nu mă tem.

Chiar dacă vântul,va sulfa,
Şi valurile ar spumega.
Eu nu mă tem,că Salvatorul,
E la cârma mea.

De vreţi şi voi s-aveţi viaţă,
Luaţi-l pe Isus acum.
La cârma vieţii El să fie ,
Chiar acum.

Când cârma ta,va fi a Sa
Să ştii că marea,atunci va sta.
Şi vei vedea puterea Sa,
De i-o vei da.

Când dai inima lui Isus,
Tot trupul tău-i va fi supus.
Viaţa ta,va fi a Sa
Căci El e cârma ta.