Pe-un tărâm al suferinței

Pe-un tărâm al suferinței, ai pășit Doamne supus,
Lăsând Slava, lăsând cerul, lăsând totu-acolo sus,
Ca să vii iertând păcatul, Doamne-n suferințe-amare,
Să dai șansa la o viață, vie... fără de hotare.

Ai pășit pe-un drum pe care, multe Tu ai pătimit,
Ai salvat suflete Doamne, pentru asta ai venit,
Ai adus iubirea-n lume, dar nimeni nu te-a crezut,
Pentru cei de lângă Tine, erai un necunoscut.

Ai gustat întreg amarul, ce pământul l-a lăsat,
Când cărai o grea povară, dar din dragoste-ai răbdat,
Deși Tu... știai Isuse, pentru ce în lume vii,
Dar nu ai gândit o clipă, să cobori... sau să rămâi.

Tu te-ai oferit odată, să salvezi întreaga lume,
Să o faci moștenitoarea, cerului și l-al Tău nume,
Dar pentru aceste toate, ai plătit cu viața Ta,
Lumea și întreg pământul, să plătească trebuia.

Astăzi... ne-ai cerut și nouă, să pășim și noi la fel,
Cerul să ne fie-n viață-ntodeauna el un țel,
Căci al Tău a fost Isuse, orice om de pe pământ,
Care astăzi te iubește, și se-ncrede în cuvânt.

Ne-ai cerut să ducem crucea, care spunem că e grea,
Tu ne spui, ca sus spre ceruri, să privim și vom putea,
Cum și Tu-ai putut odată, doar privind mereu în sus,
Spre al Tău din ceruri Tată, căruia i-ai fost supus.