Pe uliţi, tremurînd.

E noapte liniştită şi-n vetre arde focul,
Iar oamenii-şi deşartă poverile de rînd,
În timp ce o fecioară îşi aştepta sorocul
Să-L nască pe Mesia pe uliţi tremurînd.

„Nu-i loc de găzduire!" - povestea se repetă:
L-aceaşi întrebare un singur trist răspuns.
Şi-n el se regăseşte pămîntul ca planetă
Nu Betleemul numai, sub colb de vremi ascuns.

Cînd ca şi-atunci la poarta fiinţei tale bate
Mîntuitorul slavei stăruitor, supus,
Dincolo de zăvorul intrării ferecate
Se-aud aceleaşi vorbe: „Nu-i loc pentru Isus!"

Cum poţi să-L ţii afară, nepăsător şi rece,
Cînd EL vrea să-ţi dea pace şi mîntuire-n dar?
Nu ştii că într-o clipă se va putea să plece,
Ducînd la alte inimi oferta Lui de har?

E noapte liniştită. În vetre arde focul.
Iar oamenii-şi deşartă poverile de rînd,
Pe uliţi, o fecioară îşi aştepta sorocul
Să-L nască pe Mesia, respinsă...tremurînd...