Pe-o cale am pornit

Pe-o cale am pornit...


Pornisem vesel pe o cale
Posibil spre înmormântare
Însă iubirea tatălui
M-a scos din apa Stinxului

Dumnezeu cu-a Sa iubire
Îi dăduse-o stare-aparte
Parcă simțea-n a sa fire
Că e fiul său pe moarte

Azi știu că de sus venise
Acea mare încercare
Și nu de la Dumnezeu
Care nu face rău

Ci de la cel din văzduh
Prin el și prin al său duh
Duhul cel rău ce voia
Doi copii de-odat să ia.

Atunci mi s-a arătat o fiară
Ca o enormă șopârlă
Care-avea o mare creastă
Și-o limbă roșie-n gură
Având o galbenă mare creastă
Umbrind cadrul de fereastră

Cu trei broaște mari și verzi
Imagini când curaju-ți pierzi
Și un Șarpe gros și lung
Având culoarea ca de plumb

M-am trezit prea tulbure
Ca tata să se bucure
Și țipam în gura mare
De-a dracului arătare

Timp de zece ani apoi
Se-ntorcea duhu-napoi
Mi se arunca în spate
De mă speria de moarte

Și un fapt neomenesc
Nu puteam să mă trezesc
Cu el mă luptam în noapte
Vrând să îl alung departe

Dar plecă din casa mea
Când credința îl lovea
Și după multe păcate
Se ducea duhul departe

Iminențele de moarte
Le-a-ncercat și mai departe
Pe mine și pe părinți
Dar nu ne corupea cu-arginți

Aveam să aflu trecând anii
Care-a fost teama Satanii
Toată familia mea
Botezul în Domnul primea

Satan cu al său guvern
Își dorea a fi etern
În satul în care erau
Unii ce se-ncăierau

Și cu nu mulți ani în urmă
Cu a lor spirit de turmă
Ucideau nevinovați
Ca să moară blestemați

O văduvă căreia-n grup
Flăcăii i-au luat ce-avea mai scump
Și fiecare când serbau
Nunta fiilor mureau.

Ceea ce s-a întâmplat
Ce-n sat s-a cutremurat
E că în toată ființa
S-a însămânțat credința

Cedința în Dumnezeu
În Duhul și-n Fiul său
Și-i mulțumesc Domnului
Că sunt azi pe calea Lui! ! ...

Blându Ioan
16.07. 2025.