PE MUNTELE TRANSFIGURĂRII

Când veni Moise pe munte n-avea, cred, acelaşi trup
În care păcătuise şi Canaanul l-a pierdut.
L-a pierdut pentru o vreme de smerire şi reflecţii
Ca să fie spulberate diabolice obiecţii.

Dar când Fiul ca Mesia a venit la noi în lume
El pe Moise şi Ilie îi chemă-ntr-o zi pe nume.
Mai erau, ce-i drept, acolo la-nceput cu mult elan
Doar trei ucenici pe nume: Petru, Iacov şi Ioan.

Era Sărbătoare mare, cea a Transfigurării
Pe un munte ce se-nalţă către înălţimea zării.
Moise nu era acolo să-şi reia cererea veche
Pentru care, cred, Iehova Şi-a închis a Lui ureche.

Oaspeţii cereşti acolo au venit cu dor nespus
Să discute despre Cruce şi sfârşitul lui Isus.
Poate ei vedeau lucrarea, zeci de semne şi minuni,
Şi ştiau ce valoroase sunt atâtea rugăciuni.

Însă mai presus de toate ce-s în cer şi pe pământ
Este suferinţa mare ce-a-ndurat-o Mielul sfânt.
N-o poţi spune în cuvinte, n-o poţi spune pe şoptit
Pentru că aceasta n-are niciodată un sfârşit.

Ea mereu ne-aduce-aminte de Iubirea ce din cer
A venit la noi în lume cu o faţă de Străjer.
A venit să ne trezească chiar din somnul nostru greu
Ca urgent toţi să ne-ntoarcem la singurul Dumnezeu.

Dar convingerea supremă Ea ne-a dat-o pe Calvar
Unde-a dus păcatul nostru ca noi să primim mult har.
Harul pentru mântuire, de-a fi blânzi ca şi un miel,
Dar şi cel pentru slujire după sfântul Său model.

În final Ilie, Moise, ei s-au înălţat la cer
Şi nu ştim dacă acolo aveau sarcini de străjer.
Însă noi, ca ucenicii, printre oameni tot umblând
Avem sarcină să spunem că Isus vine-n curând.

N-o să fie timp atuncea ca destinul să-l schimbaţi
Şi spre Raiul bucuriei voi deodată să zburaţi.
Dar încearcă de pe-acuma, frate şi prieten drag,
Să-L primeşti pe Domnu-n casă de pe-al uşii tale prag.

Asta doar prin rugăciune poţi s-o faci tu personal
Azi când eşti cu sănătate, nu pe-un pat dintr-un spital:
„Doamne, Te primesc în casă, şi în inimă, şi-n gând.
Iartă-mă, iubit Isuse! Fă să fiu ca Tine blând!

Iar de-o fi să vii la noapte pentru sfinţii Tăi pe nor
Fă-mi şi mie loc acolo cu iubitul Tău popor.
Toţi ai mei ce-i am în casă sunt un caz atât de grav.
Mântuie-i Tu, drag Isuse, Te-aş ruga ca şi Rahav.”