Pe Golgota în ceas de jale

Pe Golgota în ceas de jale,
El a răbdat fără cuvânt,
O dragoste-i curgea prin vene,
Cum astăzi harul pe pământ.

Sub greutatea crucii grele,
Tăcut pășea spre-al Săi sfârșit,
Iar cerul suspina în lacrimi,
Văzând pe Fiul răstignit.

Bătut, batjocorit de oameni,
Cu spini pe frunte-ncununat,
El a rostit o rugăciune,, , Părinte, iartă-i de păcat".

Prin răni deschise Domnul lumii,
Izvor de apă revărsat,
Iar sângele-i căzut pe cruce,
Întreg pământul l-a spălat.

Și-n ceasul cel din urmă Domnul,
Când jertfa Lui era un har,
A dat tâlharului speranță,
Și cerul i l-a dat în dar.

O, câtă dragoste fierbinte,
A cur din trupul Său jertfit,
Când pentru noi, pierduți în noapte,
Tăcea în cuie pironit.

De-aceia jertfa Lui cea sfântă,
Nu e doar semn de suferinți,
Ci poarta largă de iertare,
Deschisă pentru toți cei sfinți.

Căci suferința Lui ne cheamă,
În El să ne-ancorăm mereu,
Așa cum se-ancora în Tatăl,
Pe cruce-un Fiu de Dumnezeu.

Dar crucea n-a fost doar durere,
O poart-a devenit Isus,
Căci moartea n-a putut să-l lege,
Prin jertfă viață a adus.

Dar din mormânt venea lumina,
Când piatra o rostogolea,
Un cânt de sfântă biruință,
Atunci în ceruri se-auzea.

Și azi aduce jertfa viață,
Prin sângele de la Calvar,
Ea este jertfa cu aduce,
Alinul viu prin sfântul har.

Și cine îi urmează pașii,
In biruința doar va fi,
Cum Domnul a luptat cu moartea,
Și el luptând va birui.
Amin