Pe drumul vieții tale

Pe drumul vieții tale, adesea de-ntâlnești,
Doar lacrimi... nici-o clipă, tu să nu te oprești,
Hrănește-a ta ființă, doar din cuvântul sfânt,
Să ai tu biruință, cât ești jos pe pământ.

De-ntâmpini numai jale, sau văi adânci și grele,
Să nu uiți niciodată, și Domnu-a fost prin ele,
Și astăzi e cu tine, nicicând nu te-a lăsat,
Să lupți vre-o dată singur, căci Domnu-i minunat.

Fii slobod în credință, spre ziua întâlnirii,
Să-ntâmpini clipa care, ea este a iubirii,
A celei ce aduce, un infinit sublim,
În care viața-i vie, de ea e cerul plin.

Fii plin de bucurie, sub lacrimile-amare,
Acel ce ți le șterge, El în curând apare,
El vine... maranata, la ușă astăzi bate,
De tine ce-s trăite, îți spun că este-aproape.

Aprinsă-i pregătirea, iar dacă-i dureroasă,
În ea tu nu te plânge, e pentru-a ajunge-acasă,
Acolo unde haina, curată poate-avea,
O veșnicie parte, de îndurarea Sa.

De-i tare azi și vântul, ramâi tu în picioare,
El flutură doar frunza, uscată de cuptoare,
Ca să rămână rodul, ce-i vrednic de-nălțat,
Când va veni din ceruri, pe nor un Împărat.

Iar dacă cerul este, împodobit cu stele,
În noaptea ce aduce, cu ea doar clipe grele,
În ea vrea ca să vadă, spre ce vei alerga,
Spre zări? ... sau tu în noapte, pe margine vei sta.

Pe drumul vieții tale, de-ți va fi greu creștine,
Să nu-l lași să-ți doboare, un vis spre slăvi divine,
Tu luptă-ntotdeauna, căci Dumnezeu ar vrea,
Ca la sfârșit să vadă, asemănarea Sa.