Pe drumul plin de piatră ( Samariteanul)

Pe drumul plin de piatră, ce duce spre cetate,
Un om căzuse-n sânge, tâlharii l-au lovit,
I-au luat și haina veche, lăsând doar cruditate,
Zăcea aproape mort, de viață despărțit.

Se cobora și-un preot, cu fața la altare,
Dar nu privea la omul, căzut ce stătea jos,
Se duse spre mândrie, uitând de-nsărcinare,
Uitând de-acea iubire, lăsată de Hristos.

Levitul vine-aproape, privește cu răceală,
Cu inima închisă și gândul trecător,
Se teme de mânjire, având o rânduială,
Și pleacă de la omul, ce strigă, , ajutor".

Dar el... Samariteanul, un om fără de nume,
Se pleacă spre-acel strigăt, un ajutor să-i dea,
Nu-ntreabă de e frate, sau un străin în lume,
În el e bunătate, iubirea se vedea.

L-a dus la han cu grijă, plătind din a sa pungă,
Chiar de era Dtrăinul, a fost El cel mai bun,
Iubirea se văzuse, când se oprea din drumu-ui,
Prin ea să ne arate, al mântuirii drum.

Hangiul sta uimit, privind la fapta rară,
Căci cel hulit de lume, ajută cu avânt,
Un om străin de neamul, ce legile-și coboară,
Arată ce e mila, trăind al Său Cuvânt.

​„Ai grijă de rănit”, îi spune cu blândețe,
Și scoate doi arginți, din slaba avuție,
„Voi trece iar pe-aici, în zilele mărețe,
Voi da și restul sumei, cu multă bucurie.”

​Isus ne-ntreabă astăzi, privind spre noi cu milă,
Cine-i al tău aproape, pe drumul dureros?
Nu cel ce are rangul, și inima-mpietrită,
Ci cel ce se apleacă, spre cel ce-i căzut jos.

​Nu-i de ajuns s-ai haine, ce strălucesc în soare,
Dacă nu simți durerea, celui ce este-n chin,
Căci faptele iubirii, prin noi mereu se-arată,
Și-aduc în lumea asta, un zâmbet mai senin.

​Oricine ești pe cale, străin sau om de seamă,
Să nu treci cu vederea, pe cel ce e căzut,
Căci Dumnezeu pe nume, pe fiecare-l cheamă,
Să fim o mână-ntinsă, pentru acel pierdut.

Să fim o strălucire, în lumea asta mare,
Cum a văzut căzutul, salvat care era,
Să fim samaritenii, pe drumul de-ncercare,
Și vom primi la urmă, cununa-n slava Sa.

Să mergi și tu prin lume, cu inima deschisă,
Purtând în piept iubirea, ce n-are un hotar,
Căci calea spre lumină, ne stă acum în față,
Prin jertfă și prin milă, trăind cerescul har.
Amin