Pe drumul greu urca odat

Pe drumul greu urca odată, Străinul sub povară,
C-un trup de pietre sfâșiat, iubea ca prima oară.

Sub crucea grea cu pași înceți, urca tăcut calvarul,
Batjocorit, scuipat, lovit, umplut i-a fost paharul.

Cu trupul greu zdrobit de chin, n-a murmurat o dată,
Căci dragostea ce ne-a purtat, era adevărată.

Sub soare stins a tremurat, pământul când văzură,
Din ceruri mii de îngeri vii, pe El cum îl bătură.

El mâni străpunse de piroane-atunci le întindea,
Plătea păcatul omenirii și povara grea.

Nevinovat El răstignit, plătea o mare vină,
În urmă cerul când lăsa, și slava Sa divină.

A suferit căci a iubit, întreaga omenire,
S-aducă harul nesecat, s-aducă mântuire.

Cu sânge sfânt ierta Isus, pe crucea însetată,
Ce-a găzduit durerea Lui, din clipa-ndurerată.

Și azi e vie jertfa Lui, la cruce mulți suspină,
Dar neclintiți stau căci Isus, acolo îi alină.

Și harul Său mântuitor, la cruce se revarsă,
Pe-acolo drumul este cel, care conduce-acasă.
Amin