Pe drumul Golgotei

Pe drumul Golgotei îl văd pe Isus,
Cu-aceeaşi povoară în spate -
păcatele lumii. Chiar noi I le-am pus
fărădelegile toate.

Nu-i drum de slăvire, dar El, nu-i spăşit.
Deşi i-au pus vină : preoţii, aprozii,
Jignit de blesteme, scuipat, pălmuit,
Stă demn cum stau demni voievozii.

Pe drumul Golgotei se-arată răscruci,
Simoni grăbiţi se pornesc spre Cirene,
Te-opreşti lângă Domnul ? Vrei crucea să-I duci ?
Ori treci pe-alături alene ?

În urmă-i soborul de preoţi, chemaţi
de nedreptate să-i soarbă carafa.
Tulbure cupă ridică Pilat,
Tulbure fală trăieşte Caiafa.

Pe drumul Golgotei stau lupi între miei,
Prieteni uniţi cu vrăjmaşii,
Mă uit mai atent şi te văd printre ei...
Cu cine alături faci paşii ?

Stai cu-asasinii-n acelaşi accent ?
Isus a căzut iar, priveşte-L !
Vezi tu Calvarul ca pe-un agrement ?
Strigi cu ceilalţi : Răstigneşte-L !

Ai două şanse în gestul din fire,
Una-ţi atrage amarul.
Prinde-te-n şansa ce ţese iubire,
Primul intrase tâlharul.

Pe drumul Golgotei mă văd suspinând,
Chiar Domnu-mi purtase păcatul,
Ascult iar ciocanul în cuie bătând
Şi eu am fost vinovatul.

Amarnic deplâng pe poporul iudeu,
Vina asupra şi-o cere,
Revin lângă cruce prin vremuri, mereu,
Crucea e har de-nviere.

Şi astăzi Golgota străluce departe,
Din mijlocul gloatei prin neguri de ani
Şi astăzi l-ar duce pe Domnul la moarte,
Cete de aprigi duşmani.

I-ar mai împarte şi haina dând sorţii,
L-ar mai lovi...proroceşte !
Vino şi scapă din negura morţii !
Eu am scăpat, îndrăzneşte !

Cornel Stelian Popa