Pe culmea plină de suspine

Pe culmea plină de suspine
autor. Diana G. U

Pe culmea plină de suspine, pe lemnul care suferea,
Un Rege-al vieții fără capăt, o jertfă sfântă se-aducea.

Pe-altarul dragostei divine, un foc aprins a fost văzut,
Ce a sfârșit și suferința, a șters un păcătos trecut.

Pe dealul greu plin doar de pietre, ce-asupra Lui s-au aruncat,
O veșnicie fără capăt, doar pentru noi s-a arătat.

Tăcerea lui sub grea povară, salvare nouă ne-a adus,
Ne-a dat o șansă să ajungem, în Țara fără de apus.

Pe drumul patimilor grele, pământului El aducea,
Iertarea dar și mântuirea, când sus pe cruce se jertfea.

Ca astăzi nouă să ne spună, iubiții Mei... iubiți copii,
Ca astăzi să avem nădejde, și-o urmă înspre veșnicii.

Pe Golgota se auziră, pe buzele ce se uscau,
Cuvintele care la Tatăl, tot pentru noi doar mijloceau.

Se auzeau bătăi de bice, ce fără milă l-au bătut,
S-avem cu toții la un capăt, în veșnicii un început.

Plângeau și îngerii în ceruri, durere mare suferea,
Atunci și soarele pe ceruri, îndurerat se ascundea.

Și apele... întreg pământul, o întristare-au cunoscut,
Când și-a întors în ceruri fața, să vadă El... nu a putut.

De-atunci sub har suntem cu toții, ne-a slobozit iubirea Sa,
Văzuta-n jertfa ce-a adus-o, pe-un deal c-un nume... Golgota.

Ne-a îmbrăcat în haine albe, cu sânge sfânt El ne-a spălat,
Suntem un rod al suferinței, căci Domnul ne-a răscumpărat.
autor. Diana G. U