Pe creste de munte

Pe creste de munte

Pe creste de munte,
Departe, în adâncă zare
Se-ndreaptă privirea, mintea
Peste creste, e plutitoare.

Pe creste ascunse, pleșuve
Îmbrăcate adesea-n nămeți
Ce-ascund comori nepătrunse,
Ferite de oamenii fleți.

Pe creste ascunse de valuri,
De nouri, de vânt alungați
Pe creste, acolo se naște întâiul
Extaz de veșnicie, statornicie.

Pe creste ascunse în noapte
Tu poți fi luminat de o stea
De steaua lui Iacov, Mesia
El poate pătrunde-n inima ta.

Pe creste ascunse de munte
De lume și mulțime ferit,
Poți avea părtășie cu cerul,
Cu Dumnezeul nemărginit.

Pe creste de munte, tu vei simți
Prezența Divină, se va contopi
Când cerul îmbracă creasta-n cleștar
Iar tu vei fii martor... ce mare har!

Pe creste e locul, acol' trebuie sa stai,
Acolo e poarta ce duce spre Rai.
Isus este Stânca, e-o creastă să știi,
E Dumnezeu din veșnicii în veșnicii.

E stânca văzută cândva de prooroc,
Ce S-a desprins dintr-un munte.
Rostogolindu-Se se făcu mare
Cuprinzând Pământul tot.

Pe creastă să stai, de vrei să reziști
Și-n fața furtunii să nu te-apleci.
Acolo-i tăria și trebuie să-nveți
De la natură, de la marele Univers.

Cum stânca rămâne-n furtună la fel,
Și-nvinge destinul cu al ei aspru oțel.
Așa este omul de-L ia cu el pe Isus
Rămâne integru, când furtuna s-a dus.

Pe creste se cere veghere,
Dar până ajungi sus pe ele
Ai parte de multă durere,
Sacrificii se cer, trecând prin ele.

Când eul se-nalță în sus
Și firea triumfă... ești un răpus.
De pe creasta cea-naltă,
Păcatul în groapă te-a dus.

Pe creste de vrei ca să fii
Alungă minciuna, ura cea rea.
Lasă povara vieții murdare
La crucea din Golgota.

Smulge păcatul din rădăcini,
Nu lăsa să-nflorească mărăcini.
Lasă sămânța bună de sus,
Ea să rodească pentru Isus.

Pe creste?! Cu firea legată la brâu,
Nu vei putea ajunge creștine
Căci firea înseamnă desfrâu,
Și desfrâul în flăcări sfîrșește.

În topul lumii firea domnește,
Fiind exclamată, lăudată și cântată
De mulțimi de popoare și gloate,
De păcate murdare și de vicii legate.

Însă crestele înalte, ascunse de nori
Nu pot fi văzute de muritori.
Creste înalte... de cristal strălucitor
Vor fi moștenirea, celui învingător.

Învingători pe drumul crucii,
Sunt cei ce-s astăzi cu Isus
Și caută: credinţa, pacea,
Adevărul, bucuria cea de sus.

Învață creștine de la stânca de jos,
Fii un exemplu te-nvață Hristos.
Îndrumă-i pe oameni tu spre Isus,
Căci El e Stânca de care-am tot spus.

O stâncă în noapte, e ca un suport,
E adăpost de furtună, și de foc.
Pe ea poți aduce arderi de tot,
Jertfindu-ți viața pentru Hristos.

Oh, creste înalte, scăldate-n lumini...
Pe voi e cetatea cea Sfântă, Ierusalim
Neprihănirea domnește pe ele,
Împreună cu îngeri și sfinți.

În tine sfârși-se-va-alergarea,
A luptelor de pe Pământ.
Când vom cânta atunci cântarea
Răscumpăraților cu sânge Sfânt.

Amin.



05/02/2013