PE CARMEL

PE CARMEL


Ilie, ca un luptător de frunte
ce poate sta şi-n faţa unui val,
se-nalţă, iată, pe Carmel, pe munte,
să lupte împotriva lui Baal.

El poartă-n piept acum un dor fierbinte,
să-L apere cu braţul său cel slab
pe Domnul sfânt şi legile Lui sfinte,
pe care le-a călcat flagrant Ahab.

Ilie strigă, strigă de departe:
- "Viu este Domnul că azi voi pleca,
să-mi întâlnesc duşmanul cel de moarte,
ce caută şi viaţa să mi-o ia!"

Ahab i-aruncă furios ocara:
- "Tu eşti acela ce nenoroceşti
şi neamul tău şi tronul meu şi ţara ?"
Ilie ripostă pe loc: - "Tu eşti!

Căci tu ai părăsit pe Domnul, care
te-a pus în fruntea-ntregului popor.
Doar tu şi-ai tăi îl duceţi la pierzare,
după Baalul cel înşelător!

Dar strânge Israelul azi la mine,
sus pe Carmel, cu toţi proorocii tăi.
Acolo veţi vedea ce grea ruşine
v-a adunat Baal pe munţi şi văi!"
......................................................
Şi tot Israelul e strâns pe munte.
Dar sunt cu el şi falsele păreri.
Ilie singur poate să le-nfrunte,
având în piept dumnezeieşti puteri.

Apropiindu-se ca un oştean în zale,
ce-i pregătit de luptă, el a zis:
- "Dar până când veţi şchiopăta pe cale
şi mersul vostru fi-va indecis ?

Alegeţi azi stăpânul vieţii voastre
şi hotărâţi: Baal sau Dumnezeu,
Cel care stă mai sus de zări albastre
şi dă răspuns la rugăciuni mereu!

Să ni se dea doi junci şi lemne doară.
Să pregătim un junc şi eu şi voi.
Şi-n rugăciune focul să se ceară.
Iar Dumnezeul ce va da apoi

răspuns din tronul locuinţei Sale
Acela să ne fie Dumnezeu,
în orice timp pe orice fel de cale!
Pe-Acela să-L urmăm şi voi şi eu!"

Şi tot poporul îi răspunse: - "Bine!"
Ilie însă le vorbeşte iar:
- "Alegeţi voi un junc, prin orişicine,
şi pregătiţi-l, fără foc, pe-altar.

Şi-apoi să cereţi lui Baal puterea,
s-aprindă jertfa voastră negreşit,
ca tot poporul să-i cunoască vrerea,
de-i dumnezeu ce trebuie slujit!"

Şi toţi proorocii lui Baal porniră
cu-avânt, să pregătească jertfa lor.
Sufla un vânt ca murmurul de liră,
în dimineaţa-aceea fără nor.

Şi au strigat în rugi pân-la amiază:
- "Auzi-ne, Baal! Răspunde-ne-ntr-un fel!"
Dar nici un glas, pentru vreo minte trează,
n-a străbătut pe muntele Carmel.

Ilie, cu sarcastice cuvinte,
vorbi: - "Strigaţi! Strigaţi mai tare-acum!
E dumnezeu şi va lua aminte,
de nu-i prea ocupat sau nu-i pe drum."

Iar proorocii falselor credinţe
şi-au tot făcut pe trupuri tăieturi,
până când sângele a dat şuviţe
şi seara se-aşternuse prin păduri.

Dar nici-un glas tăria nu brăzdase,
ca un răspuns din partea lui Baal.
Şi-astfel, pe munte, se apropiase
de Israel momentul epocal.

- "Veniţi! Veniţi aici!", strigă Ilie.
Şi tot poporul e în jurul lui.
Cu zel aprins, cu multă bucurie,
profetul drege-altarul Domnului.

El pune iarăşi piatră peste piatră
şi-mprejmuieşte-altarul cu un şanţ.
Aşează-n grabă lemnele pe vatră
şi taie juncul cel legat cu lanţ.

Şi-apoi el dă poporului poruncă,
să umple patru vedre până sus,
cu apă care grabnic se aruncă,
pe lemne şi pe juncul cel răpus.

- "Mai umpleţi vedrele încă o dată
şi-a treia oară cu acelaşi zor!"
Şi râuri-râuri, apa cea vărsată
inundă şanţul împrejmuitor.

În clipele când jertfele de seară
stau gata să se-aducă pe altar,
Ilie, suspinând ca o vioară,
înalţ-o rugă pe aripi de har:

- "O, Doamne sfânt şi plin de măreţie,
Cel care-ai fost prieten lui Avraam,
fă azi, în locu-acesta, să se ştie
că Tu eşti Dumnezeu acestui neam!

Şi toţi să afle astăzi că lucrarea
pe care-am săvârşit-o eu aici
e-al Tău cuvânt ce dăruie salvarea
celor căzuţi ce-aşteaptă să-i ridici.

Ascultă-mă, ascultă-mă, Părinte,
şi-aprinde jertfa care Ţi s-a dat,
ca tot acest popor să ţină minte
că Tu eşti Dumnezeu cu-adevărat!

Şi să le-ntorci Tu inima spre bine,
spre tot ce-i pur şi-nalt şi bun şi sfânt.
Suntem ai Tăi şi vrem să fim cu Tine,
cum este scris în veşnicul Cuvânt!"

Şi ca un fulger coborât din slavă,
căzut-a peste jertfă focul sfânt,
ce mistuind-o fără de zăbavă,
sorbise apa şi şanţul de pământ.

Poporul a privit uimit minunea,
care sub ochii lui a prins contur,
când Domnul sfânt ascultă rugăciunea,
ce se înalţă dintr-un suflet pur.

Şi-n ceasu-acela minunat de seară,
când vântul începu să bată greu,
toţi martorii-n genunchi se aruncară
strigând: - "Da, IAHVE-I DUMNEZEU!"

*
Azi nu Ilie ne-a zidit altarul
ci Dumnezeul sfânt ne face pietre vii.
Tot El apoi ne dăruieşte harul,
să respirăm şi să trăim ca fii.

El jertfa noastră iarăşi o aprinde,
la rugăciunea care I-o nălţăm.
Şi-n dragostea-I divină ne cuprinde
acelaşi imn de slavă să-I cântăm.

Tu cel ce-acum stai încă prea departe,
de Dumnezeul slăvilor de sus,
şi duhul lumii jalnic te desparte,
de fericirea dulce-a lui Isus,

o, vino să-ţi mărturiseşti căinţa
pentru ce-ai fost, pentru ce eşti acum!
Isus te iartă. Dar tu dă-ţi silinţa
să mergi voios, pe-adevăratul drum.

De idoli poate ţi-e sătulă viaţa.
Ei nu ţi-au dat decât dezamăgiri.
Isus îţi luminează astăzi faţa,
cu razele eternei Lui iubiri.

Da, numai El, din tină te ridică,
căci Domnul vrea s-ajungi în Paradis.
Dar nu uita că orice vulpe mică
îţi poate duce viaţa în abis.